Ziua internațională a profesorului

Ne amintim cu un sentiment de apreciere de profesorii noștri admirabili, dar cu recunoștință de aceia care s-au adresat omului din noi.

Carl Gustav Jung.

Cadrul didactic este mai mult decât un simplu canal prin care este vehiculată informația, ci el este însuși instrumentul prin care educația – sau formarea întru lume – se realizează. Profesorul devine modelul reprezentativ al învățăturii și al semnificației pe care copilul o atribuie imaginii mai mari a societății în care s-a născut și din care începe, odată cu școlaritatea, să facă tot mai mult parte.

Pentru că profesorul este cel care îl întâmpină pe copil în pragul vieții sociale, iar persoana sa este cea care îi devine substitut parental în demersul de învățare a unor noi valori ce se extind și dincolo de granițele mediului familial. Educația pe care școala o asigură, prin medierea realizată de cadrul didactic, delimitează un teren în care copilul descoperă și învață interacțiunile în calitate de ființă socială, de individ luat ca membru al lumii care face parte și care așteaptă de la el să-i asigure în viitor perenitatea.

Iar secretul succesului acestui deziderat nu stă în metodă, ne asigură Jung, întrucât nici „scopul exclusiv al școlii nu este să îndese cunoștințe în capetele copiilor, ci mai degrabă să-i formeze pe aceștia ca oameni adevărați.”

De fapt, profesorul își exercită influența de bun augur, formativă asupra atât a fiecărui copil luat în parte, cât a grupului de elevi în ansamblul său, prin însăși personalitatea sa. Relațiile pe care acesta și le stabilește devin promotorul prin excelență al conținuturilor vehiculate: valori și norme ce țin de moralitate și colegialitate, de dezvoltare și motivație, precum și de dreptate și echitate se reflectă în fiecare activitate, în fiecare răspuns și în fiecare interacțiune dintre profesor și elevul său.

Citește și: Personalitatea elevului – patru stiluri sociale

Educatorul „nu trebuie să fie doar un purtător pasiv de cultură”, ci este nevoie ca el să fie un model prin sine însuși, ne îndeamnă Jung. Cadrul didactic devine model al educației prin autoeducație, anume prin exemplul său propriu de învățare și formare – și la fel este și în ceea ce privește concluziile pe care le trage copilul despre relațiile și schimburile sociale.

Model formativ, ci nu tipar după care să fie decupat; ghid, ci nu instructor; partener de discuție și învățare, ci nu o putere discreționară  – iată alternative a ceea ce un profesor poate fi pentru elevii săi atunci când întâlnirea lor se realizează de pe aceeași poziție, cea dată de raportul echității umane și pline de conținut, de emoție, de înțeles.

Și poate că ar fi bine să reamintim și la finalul acestui articol, dedicat tuturor cadrelor didactice care își practică profesia cu pasiune și își pun vocația în slujba formării spiritelor noii generații, că ne amintim cu un sentiment de apreciere de profesorii noștri admirabili, dar cu recunoștință de aceia care s-au adresat omului din noi

Află mai multe despre cum îți poți îmbogăți relația cu elevii tăi, susținând în același timp activitatea psihopedagogică eficientă luând parte la cursurile noastre special create pentru cadrele didactice. Te așteptăm cu drag să învățăm împreună!
Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *