Vectorii memoriei genealogice

Importanța mitului fondator al unei familii este accentuat de către Elisabeth Horowitz în vederea înțelegerii a ceea „ce s-a întâmplat cu adevărat”, fiind astfel necesară o incursiune în profunzimea istoricului genealogic care să permită accesarea și revelarea dinamicilor subiacente.

De cele mai multe ori însă, ne spune autoarea, „mitul acoperă realități complet diferite”, ceea ce face ca perspectivele asupra evenimentelor să varieze foarte mult, uneori de la membru la membru.

Idealizările pe care unii indivizi ajung astfel să le facă, plecând de la acest mit fondator, se poate deveni consecința unei „viziuni naive asupra existenței”, ceea ce determină trăirea de către membrul în chestiune a unor situații sau contexte care facilitează „cu ușurință îmbolnăvirile și dezechilibrele psihologice.”

Se poate vorbi așadar despre o stare de „confuzie psihică” provocată de „alternanța” paradoxală chiar a mesajelor transmise și receptate de-a lungul generațiilor familiale; aceste conținuturi contrariante ajung să se constituie drept baza unor „atitudini distructive” și chiar „autodistructive ale individului”.

Această atitudine se formează încă din copilărie și poartă numele de „atitudine double-bind” (de dublă legătură), semnificând tocmai caracterul contradictoriu al mesajelor primite, dar și modul în care acestea se structurează. Astfel, este posibil ca „vechi carențe genealogice” să determine reacții specifice în situațiile ce presupun schimbare în viața personală a unui individ, un exemplu fiind boala: Horowitz afirmă că aceasta „nu apare «din întâmplare»” și, cel mai frecvent, „survine în sincronicitate” cu schimbarea din contextul de viață.

Acest fapt se întâmplă deoarece, asemenea generațiilor din urmă, nici individul din prezent nu este pregătit pentru a face față schimbării-amenințare și ale cărei efecte sunt „amplificate” de elementele genealogice „necunoscute sau (…) rămase inconștiente”.

Iată, așadar, de ce este atât de importantă cunoașterea și înțelegerea (anume, conștientizarea) trecutului genealogic: cu toate că nu este cerut și, poate, cu atât mai puțin este dorit spre a fi (re)trăit, el este fără îndoială preluat, moștenit și prezent în viața fiecărui membru al familiei.

Eliberarea se sub povara acestuia nu se poate face însă decât având raporturi de așa-zisă cunoștință de cauză în ceea ce privește acest conținut transgenerațional, abia din acest punct putând fi vorba de adoptarea unor decizii, atitudini și comportamente nu doar din opoziționism, ci din libertatea de alegere autentică și asumată, eliberată de sub tutela genealogică.

Bibliografie:

Horowitz, E. (2015). Boala – o memorie genealogică. București: Philobia.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *