Urmele rănilor emoționale

Poate ni s-a întâmplat vreodată să acceptăm ideea unei despărțiri mai greu decât ar fi fost necesar, poate, indiferent de laudele persoanelor din jurul nostru, noi tot considerăm că nu am făcut nimic bine sau demn de apreciere…

În acest sens, astăzi vom discuta despre două răni emoționale ce ne pot determina reacțiile de mai sus: cea a abandonului și cea a devalorizării.

Pentru a înțelege, ar fi bine să punctăm ce este sentimentul de abandon: poate fi tradus prin lipsa unui sprijin sau de absența iubirii din partea familiei și, indiferent de cauzele pentru care aceste situații s-au petrecut sau nu în mod real, important este faptul că noi ne-am simțit abandonați.

Drept exemplu, dacă părinții noștri au plecat în străinătate când eram mici, dacă lucrau foarte mult, dacă ne-au lăsat în grija familiei extinse sau a unei bone, există șanse să ne fi simțit uitați. Această durere ne poate modifica percepția asupra lumii, și, desigur, și comportamentul; putem resimți cu ușurință stări de frustrare, precum și putem dezvolta o veritabilă teamă de abandon din partea persoanelor din jurul nostru.

Tot în acest exemplu putem vorbi și despre sentimentul de inferioritate care poate fi simțit: odată cu observarea faptului că ceilalți copii îi au alături pe părinții lor, apar anumite întrebări, tragem anumite concluzii și care nu sunt, de fapt, neînțelegeri referitoare la sentimentul valorii personale. Putem ajunge astfel să dăm vina pe noi, mergând pe ideea că nu merităm să avem aproape oamenii la care ținem și ne găsim o serie de explicații iraționale prin care să ne susținem această afirmație.

Drept urmare, asupra noastră va plana constant un sentiment de demoralizare față de sine, și ale cărui consecințe le vor simți treptat: lipsa atenției și a concentrării, productivitate scăzută, lipsa apariției unor rezultate, manifestarea unor frustrări, apariția unor sentimente de anxietate și de tristețe, sunt doar câteva dintre multe altele consecințe neconștientizare ale rănilor emoționale.

Odată cu intrați în acest cerc vicios, vom întâmpina o serie de obstacole, dar pe care le putem depăși prin intermediul psihoterapiei si al demersurilor de consiliere. Este recomandat să apelăm la ajutorul specialiștilor pentru a simți sprijinul de care avem nevoie, pentru a avea parte de empatie, de înțelegere – învățând astfel cum să ni le acordăm noi înșine. Mai presus de toate însă, remedierea favorabilă a situației ne poate ajuta să prevenim adâncirea într-o simptomatologie depresivă acută.

Așadar, putem spune că pentru a afla motivul pentru care trăim frica de abandon și sentimentul de inferioritate este necesar să ne întoarcem puțin în trecut, pentru a sesiza momentul în care acestea ar fi putut apărea. Odată cu identificarea cauzei, cu ajutorul psihoterapiei și a consilierii, avem întrucâtva asigurată vindecarea pe care o merităm cu toții.

Dacă ne este frică în mod constant să pierdem persoanele din jurul nostru, dacă ne este teamă că putem fi înlocuiți foarte ușor pentru că nu considerăm că suntem o „valoare”, ce-ar fi să ne întrebăm: de unde a pornit totul?

Bibliografie:

Barbier, B. (2012). Ieșirea din depresie. București: Trei.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *