Tulburarea obsesiv-compulsivă

Tulburarea obsesiv-compulsivă se manifestă prin apariția unor gânduri și acțiuni repetitive, dificil de controlat, a căror desfășurare este obligatorie din perspectiva persoanei în cauză.

Literatura de specialitate descrie următoarele caracteristici: sunt des întâlnite compulsiile și obsesiile, iar totodată, este sesizată frecvența ridicată și persistentă în timp a gândurilor și imaginilor recurente, ce declanșează un disconfort în plan clinic și duce la perturbarea activităților zilnice sau din viața profesională.

Obsesiile sunt aduse în evidență prin intermediul unor gânduri și idei recurente, intense și persistente în timp; acestea sunt iraționale generează anxietate.

Statistici

Compulsiile presupun realizarea unor comportamente în mod repetitiv, fiind considerate ritualuri (precum spălarea excesivă a mâinilor) sau de natură mentală (actul de a număra în mod recurent).

Pentru afecțiunea prezentată, cea mai frecvent recomandată formă de psihoterapie este cea cognitiv-comportamentală, deoarece îl poate învăța pe client cum să aplice anumite tehnici de prevenire a răspunsului compulsiv ce este pe cale de apariție. În egală măsură, contribuie la expunerea acestuia și îi oferă mediul necesar de adaptare și integrare a diferitelor situații. De asemenea, terapia prin hipnoză poate fi utilizată pentru a reduce anxietatea sau stresul produs.

Tehnicile psihoterapiei cognitiv-comportamentale

Așadar, putem spune că tulburarea obsesiv-compulsivă are la baza sa o serie de elemente complexe, dar cu toate acestea, de îndată ce sunt luate măsurile necesare, impulsurile anxiogene (obsesiile) și nevoile ce solicită o rezolvare imediată (compul​siile) pot fi reduse sau chiar eliminate.

Asociația Americană de Psihiatri​e (2013). Manual de diagnostic și statistică a tulburărilor mentale. Editura: Callisto.
Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *