Triunghiul dramatic

Triunghiul dramatic (sau triunghiul lui Karpman) aduce la lumină existența a trei roluri – salvator, victimă și persecutor, pe care oamenii le adoptă, în mod constant, în cadrul relațiilor interpersonale.

Aceste roluri le dobândim cu ușurință încă din perioada copilăriei: fie că am preluat atitudinea unei persoane pe care am perceput-o ca fiind modelul nostru, fie că am fost constrânși de situație să adoptăm această poziție, fie că ne-a fost atribuită fără ca noi să sesizăm acest lucru sau fără ca noi să avem controlul și puterea necesară astfel încât să ne opunem.

Declanșarea fiecărui rol apare atunci când există o potrivire de proiecții între noi și o altă persoană, iar acest lucru se întâmplă deoarece este singura manifestare comportamentală pe care o cunoaștem, pe care o stăpânim cel mai bine și la care avem acces foarte ușor.

Salvatorul este acea persoană care dorește să ajute și să ofere sprijin tuturor persoanelor din jurul său, chiar dacă nu este necesar și chiar dacă acest lucru nu îi este cerut.

Victima este persoana care poartă o luptă interioară în mod constant, dar care nu face nimic in această privință, deși are acces la diferite soluții ce ar ajuta-o să se elibereze din acest triunghi.

Persecutorul este persoana care sabotează și se autosabotează, dat fiind faptul că aceste două aspecte sunt cele pe care le-a întâlnit cel mai des de-a lungul timpului, iar astfel, au ajuns să-i fie adecvate și o normalitate.

Preluarea fiecărui rol este un proces individual, în raport cu situațiile pe care le-a întâlnit fiecare persoană în parte. În acest sens, acestea pot ajunge să devină un factor esențial al relațiilor interpersonale pe care le formează, un factor definitoriu al interacțiunilor și al direcției în care acestea se îndreaptă.

Citește și: Dependența emoțională

Pentru a sesiza în ce punct ne aflăm în acest triunghi, este necesar să reflectăm asupra diferitelor contexte în care ne-am aflat pentru a observa: ce comportament am manifestat, ce gânduri au apărut, care au fost cele mai mari tendințe apărute, care au fost nevoile și dorințele noastre din acel moment, ce ne transmiteau instinctele noastre – printre multe altele.

După trecerea prin filtrul gândirii a răspunsurilor pe care ni le putem oferi, putem afla care este poziția dobândită de noi.

Odată ce ne identificăm rolul pe care îl jucăm, înțelegem mai bine diferite aspecte și putem descoperi și accesa o serie de soluții pe care le avem pentru a ameliora situația, pentru a dobândi cât mai multe avantaje și pentru ca întreaga interacțiune să fie una benefică și sănătoasă.

Spre exemplu, odată cu sesizarea faptului că adoptăm rolul salvatorului, vom înțelege că ar fi bine să așteptăm ca oamenii să ne ceară sprijinul. De îndată ce observăm că ne aflăm în poziția de victimă, vom percepe faptul că este momentul să luăm mai multă atitudine și să existe mai multă implicare. Pentru că atunci când conștientizăm că ne aflăm în rolul de persecutor, ne vom acorda timpul și răbdarea necesară, astfel încât sabotarea să nu mai vină din interiorul nostru și să o proiectăm și asupra celorlalți.

Prin urmare, uitându-ne la noi în diferitele interacțiuni pe care le avem, ce putem observa? Care este modul nostru de a acționa și de a reacționa în diferite contexte? Unde ne poziționăm prin intermediul acestor acțiuni pe care le efectuăm și care este rolul nostru în relațiile pe care le avem?

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *