Stresul și resursele personale

Stresul este un concept mult studiat în ultimele decenii, dar și un cuvânt des întâlnit în vocabularul oamenilor. Pe cât de obișnuit și frecvent este însă, pe atât de multă atenție este nevoie către acest fenomen.

În primul rând, este utilă o definire a stresului. Cel mai recent și validat model teoretic din psihologie, al lui Lazarus și Folkman, descrie stresul drept „o relaţie particulară între persoană şi mediu, în care persoana evaluează mediul ca impunând solicitări care exced resursele proprii şi ameninţă starea sa de bine”. Ceea ce este considerat din mediu ca fiind provocator în acest sens este numit stresor.

Desigur, e importantă diferențierea între eustres și distres. În timp ce primul este sănătos, adaptativ și poate să ne dezvolte, al doilea presupune o solicitare excesivă, este dezadaptativ, ne supraîncarcă și poate afecta buna funcționare și bunăstarea.

Buna dispoziție emoțională este un obicei învățat

Chiar și atunci când ne uităm la propriile experiențe din povestea de viață, putem descoperi că sunt sau au fost contexte în care provocarea și acea activare „trebuie să mă pun în mișcare” a fost utilă și ne-a adus beneficii. Ceea ce exprimăm în vorbirea comună prin „stres”, este de cele mai multe ori „distres”, dar pentru acest articol vom păstra termenul de „stres”.

Ce facem totuși, atunci când simțim că stresul ne macină din starea zilnică?

Răspunsul pentru această problematică apare tot în modelul lui Lazarus și Folkman, care includ strategiile de coping ca mecanisme de a face față stresului. De-a lungul timpului, mintea și corpul nostru au găsit variante prin care să gestioneze momentele în care ne e greu. Putem identifica, în dreptul fiecăruia dintre noi, o serie de strategii pe care le folosim deja involuntar.

Unii preferăm să stăm singuri și să facem planuri, alții ne înconjurăm de oameni în fața cărora putem să ne eliberăm de presiune și poate să găsim soluții împreună. Unii „ne luăm mintea” de la probleme cu alte activități sau plăceri, alții reanalizăm situațiile stresante. Exemplele pot continua și ceea ce mai știm este că folosim un ansamblu de astfel de strategii, nu doar una izolată.

Psihoterapia nu este pentru oricine

Pe lângă faptul că aceste mecanisme pot fi benefice pe termen lung sau scurt, mai e de menționat că unele sunt mai mult recomandate pentru bunăstarea individuală și relațională de lungă durată, iar unele sunt mai utile în rezolvarea problemelor practice. Dintre acestea, amintim:

*Relaționarea și suportul social – atunci când „ventilăm” și ne conectăm cu cei dragi, emoțiile sunt mai ușor de gestionat și relațiile pot evolua autentic; soluțiile grupului pot fi mai potrivite pentru problemele practice personale.

*Planificarea – pentru a găsi soluții potrivite, e important să ne concentrăm atenția pe pașii de parcurs, în mod rațional.

*Asertivitatea – abordarea calmă, dar fermă crește din nou conectarea și autenticitatea în relații, dar oferă și mai multe șanse de a rezolva problemele proprii.

Fiecare dintre noi avem o parte dintre acești ași în mânecă, dar și variante care funcționează doar pe moment. Important e să avem un echilibru și să încercăm să le folosim ca resurse în fața perioadelor stresante. Resursele voastre care sunt?

Skinner, E. A., & Zimmer-Gembeck, M. J. (2007). The development of coping. Annu. Rev. Psychol., 58, 119-144
Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *