Sinteze de psihopedagogie: teme, examene și alte sarcini școlare – partea III

Dacă în ARTICOLUL ANTERIOR am adus în discuție aspectele ce țin de sfera comunicării dintre copil și părinte pentru sprijinirea bunei dezvoltări socio-emoționale a elevului, în cele ce urmează argumentăm importanța bunei comunicări dintre părinte și profesor.

Roluri și comunicare în relația actorilor psihopedagogiei

Dacă familia realizează procesul de socializare (înțeles ca transmitere a normelor și a valorilor unei societăți), atunci este rolul școlii el de a asigura procesul de instruire didactică. Comunicarea părinte-profesor (sau familie-școală) are aici un aspect important: profesorilor le revine sarcina de a atrage atenția părinților cu privire la capacitățile și potențialul elevului lor, pentru a se putea acorda în consecință procesul de învățare.

De aceea sunt atât de importante forma și scopul în care se realizează evaluările. Se vorbește despre copil ca având un rol de „curea de legătură” (în engleză „go-between”, prin faptul că el realizează un „du-te-vino” între părinți și profesori în ceea ce privește comunicarea celor două instanțe).

Vulnerabilitatea etapei de dezvoltare

În cazul elevilor care susțin examenul de capacitate mai apar și aspectele legate de perioada de dezvoltare în context social: odată cu intrarea la liceu, se petrece și o schimbare a statutului – copiii au deja buletin, încep să fie percepuți ceva mai puțin drept copii și mai mult drept adulți chiar de societatea însăși.

Mai mult, dacă până acum conținuturile care le erau predate cuprindeau un spectru mai larg de interese, odată cu alegerea liceului se face și alegerea în funcție de orientarea intereselor: științe reale sau uman-sociale, conținut teoretic sau practic.

Prieteniile se pot încheia brusc sau treptat, ori dacă rămân, contactele sunt sporadice, având ca piedici programul, distanțele fizice etc. De asemenea, colectivul în sine este schimbat, se vor stabili noi prietenii sau antipatii, imaginea sinelui social trebuie din nou prezentată, creată, asumată. Vârsta este cea a adolescenței, plină de emoționalitate, intensă, de curiozitate și dorință de nou, de a explora. Grupul este principalul factor de identificare și de susținere, la care se caută aprobarea, în timp ce grupul familial tinde să fie perceput mai degrabă ca „inamic” al intereselor și libertății personale.

Ce pot face atât familia, cât și școala?

Asigurarea de susținere și încurajare a extinderii rezultatelor la învățătură în termeni de cunoștințe, deprinderi, abilități, competențe, cu mare potențialitate de transfer este esențială. Este vorba de valorificarea a ceea ce se numește „capital social” al copilului, cu orientare generală (crearea condițiilor de dezvoltare și învățare) sau specifică (accesarea zonelor-cheie ale socialului), care presupune colaborarea familie-școală.

* * *

Bonchiș, E. (coord.) 2011. Familia și rolul ei în educarea copilului. Iași: Polirom.
Dumitru, I. Al. (2008). Consiliere psihopedagogică. Baze teoretice și sugestii practice. Iași: Polirom.
Iancu, S. (2000). Psihologia școlarului: De ce merg unii elevi „încruntați” la școală?. Iași: Polirom.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *