Sabotorul interior

De la autocritică la victimizare, de la exigență la indulgență, sabotorul interior care ne însoțește este la fel de nociv ca un părinte autoritar sau permisiv.

Nemulțumitul ne spune „trebuie să fiu… / trebuie să fac…”, alteori „uite, nu sunt bun de nimic…”, „nu fac suficient…”, „trebuie să fiu cel mai bun…”. Prin exigență ne fixăm cu rigiditate standarde înalte, ne judecăm aspru atunci când greșim. Când suntem autocritici simțim vină și rușine, depunem efort și energie pentru a evita cu orice preț eșecul.

Moștenirea pe care o aducem din copilărie este aceea că valoarea personală se măsoară prin realizările noastre și prin aprecierile venite din partea celorlalți. Adultul exigent cu sine trăiește adesea o stare de anxietate, o tensiune interioară și, precum, o oală aflată sub presiune, vine un moment în care fierbe!

Extrema cealaltă, a pasivității, indulgenței, neajutorării, este la fel de toxică. Victime ale comodității și rezisteței, ne spunem : „ce pot să fac…”, „așa sunt eu…”, „atât pot…” sau chiar „eu nu pot…”. Lipsa încurajărilor, victimizarea continuă este moștenirea primită de acest adult și o manifestă cu talent. Descurajat și resemnat, acesta trăiește o anxietate de succes, evitând cu ușurință asumarea responsabilității.

Sentimentul și complexul de inferioritate

În viața de zi cu zi, adesea oscilăm de la o situație la alta între exigență și indulgență. Ieșim din casă, uităm telefonul, ne întoarcem, dar nu înainte de fi critici („offf, se putea oare…?!”). În autobus, pierdem timp în online, oftând cu indulgență („stau prea mult pe telefon…”). Ne întrerupem munca cu diverse nimicuri („ce rost are să…”), apoi accelerăm frustrați și supărați că a trecut ziua prea repede („nici azi nu am lucrat la proiect…”). Acasă, seara: „mă răsfăț cu o prăjiturică azi”, iar dimineața pe cântar („nu fac suficient ca să slăbesc, azi nu mai mănânc nimic”).

Prețul plătit pentru pendularea între cele două extreme sunt blocajele și consumul psihic, dezordinea și deruta culminând cu o instabilitate emoțională.

O abordare echilibrată și sănătoasă a vieții ar include flexibilitate și disciplină, blândețe și fermitate. Ca și cum ai avea în mâini un obiect foarte prețios: cu grijă să nu îl strivești, dar cu forță să nu îl scapi.

Acceptarea imperfecțiunii ca parte componentă a propriului sine și acceptarea transformării ca proces datorat implicării și practicii repetate: iată calea către un Eu puternic.

• Barker, M. (2015). Rescrierea regulilor. Un ghid integrativ pentru iubire, sex si relații. Editura TREI: București.
• Gyorgy, G. (2016). Copilul invizibil. Editura Curtea Veche Publishing: București.
• Hawkins, R., D., M.D., Ph.D. (2007). Transcenderea Nivelurilor Conștiinței: scara spre iluminare. Cartea Daath: București.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *