Reziliență și armonie cu tine

Reziliența reprezintă capacitatea de adaptare la evenimente / contexte provocatoare. Însă adaptarea nu presupune doar revenirea din situații provocatoare, ci implică și învățare și dezvoltare.

Baza rezilienței emoționale este siguranța (cu sine și în relațiile cu ceilalți). Pentru a fi în siguranță cu noi și apoi cu ceilalți avem nevoie de 2 componente:

  • cunoașterea propriilor resurse

  • cunoașterea vulnerabilitățiilor personale

Reziliența emoțională depinde de calitatea relației cu emoțiile noastre, despre care am amintit în articolul Cum ne creăm emoțiile. Mai sus, aminteam despre învățare și dezvoltare ca etape esențiale în construirea rezilienței. Învățarea reprezintă capacitatea de a extrage ceea ce ne este folositor, de a utiliza ceea ce știm și de a avea disponibilitatea de a ne pune la curent cu tot ce este inovator. În același timp, dezvoltarea implică ascensiune pe mai multe niveluri simultan: dezvoltare personală, dezvoltare în raport cu ceilalți, dezvoltare economică, dezvoltare cognitivă și chiar fizică.

Reziliența autentică este prezentă și în situațiile în care există incertitudine, atunci când nu știm când sau dacă factorul stresant va dispărea. 

Pentru a exemplifica mai ușor cum se formează reziliența, am grupat resursele implicate în acest proces în 6 categorii:

1. resurse ale personalitățiiaspectele pozitive ce consitutie o dezvoltare armonioasă printre care regăsim: optimismul, compasiunea, empatia, stabilitatea emoțională;

2. resurse legate de ego / sine imaginea de sine presupune: încredere în sine, autoeficacitate, abilitatea de a avea mai multe roluri în viață (copil, părinte, om de carieră);

3. resurse interpersonale și sociale aspecte precum: relațiile apropiate cu ceilalți, integrarea în grupuri / societate, suportul social sau armonia ce ne pot oferi sprijinul necesar pentru a putea depăși momentele dificile și pentru a ne adapta la noi schimbări;

4. resurse cognitive și comportamentale aici se regăsesc skill-urile învățate, abilitatea de a rezolva probleme, coping-ul pozitiv. Acestea pot fi învățate și dezvoltate prin exersare;

5. percepția asupra lumii și cultura în această categorie regăsim: religia, modul în care ne raportăm la alții (catalograrea conform căreia lumea este nedreaptă / crudă) și scopurile în viață;

6. alte resurse aici regăsim resursele ce țin de noi înșine (job, venit, poziție socială, starea de bine, nivelul de educație).

Reziliența: superputerea copiilor învingători

Armonia cu noi înșine apare ca rezultat al optimizării tuturor tipurilor de resurse de mai sus și al unui nivel ridicat al rezilienței pe care îl putem dobândi de-a lungul timpului. Cum ne ajută reziliența în situațiile de criză? Prin confruntarea cu aceste situații și prin activarea rezilienței, reușim să înțelegem și să acceptăm că evenimentele dificile sunt parte integrată a vieții, evitând astfel ancorarea în vicii și strategii de coping distructive. Persoanele reziliente sunt cele care, în astfel de situații, reușesc nu doar să supraviețuiască și să își revină, dar în unele cazuri aceste încercări devin în cazul lor catalizatori pentru creștere și dezvoltare.

Pentru mai multe detalii despre reziliență și cum funcționează aceasta, puteți accesa articolul lui Stevan E. Hobfoll, „Expanding the Science of Resilience: Conserving Resources in the Aid of Adaptation”

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *