Relația de cuplu este o moștenire a relației parentale

Părinții sunt cei care dau mai departe copiilor o „moștenire” cultural-socială ce constituie fundamentul relațiilor umane și structurarea unității de bază a funcționării sociale – familia.

Carl Jung, în capitolul Căsnicia ca relație psihologică, folosește conceptul de „ereditate psihică” pentru a descrie acele lucruri care influențează ceea ce el numește „anvergura personalității spirituale” – anume acel factor de diferențiere în momentele critice care apar într-o căsnicie atunci când unul sau ambii parteneri ajung în cea de-a doua perioadă a vieții.

Cu toate că Jung nu dezvoltă conceptul de „ereditate psihică” (cel puțin nu în cadrul acestui studiu), aceasta poate fi înțeleasă din mai multe perspective: educație familială, moștenire transgenerațională și conținut arhetipal, între toate acestea evidențiindu-se o legătură strânsă.

Imago sau cum ne vindecăm rănile emoționale prin relația de cuplu

Avem, pe de o parte, ceea ce psihologia socială numește „educație”, în special „educație familială” (vezi C. Enăchescu, R. Popescu, I. Mitrofan ș.a.). Părinții sunt principalele modele prin care normele și conduite sociale sunt transmise copiilor, aceștia din urmă învățând de la părinți cum să se raporteze la propriul gen, precum și la celălalt, dar învățând și roluri și modele de conduită specifice fiecărui gen și situație în parte.

Astfel, de o manieră mai mult sau mai puțin conștientă și mai mult sau mai puțin explicită, părinții dau mai departe copiilor o „moștenire” cultural-socială care constituie fundamentul relațiilor umane și structurarea unității de bază a funcționării sociale – familia.

Pe de altă parte, psihologia de orientare transgenerațională (vezi S. Tisseron, M. Wolyn, F. Ruppert ș.a.) vorbește despre un potențial energetic care se transmite de-a lungul generațiilor, potențial care se manifestă tot mai mult cu fiecare generație din nevoia de a se face cunoscut, de a fi descoperit și, eventual, rezolvat.

Informațiile sunt codate chiar la nivel de gene, iar transmiterea transgenerațională a acestora modifică traiectoria urmașilor, putându-i supune la ceea ce Freud numește „compulsie la repetiție”, iar Jung „compulsie de destin”.

Putem afirma, așadar, că avem nevoie în primul rând să devenim conștienți de moștenirea relațională pe care familia ne-a transmis-o și cu care am ajuns să ne identificăm, înțelegând în ce măsură acest bagaj transgenerațional ni se potrivește sau nu. Abia ulterior, făcând o „decantare” a conținuturilor afective și cognitive preluate, ne putem îndrepta atenția către ceea ce ne propunem să definim drept libertatea și responsabilitatea asumată a alegerii parteneriale personale.

Dacă ți-a plăcut articolul acesta, îți recomandăm și 5 cărți de psihologia cuplului și a relațiilor pe care trebuie să le citești. 🙂

Jung, C., G. (2006). Opere complete – vol. 17 – Dezvoltarea personalității. București: Editura Trei.
Casas, E., Hidalgo-Carcedo, C., Klosin, A., Lehner, B., Vavouri, T. (21 Apr. 2017). Transgenerational transmission of environmental information in C. elegans. Science, vol. 356, (issue 6335), pp. 320-323.
Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *