Suntem pentru totdeauna moștenitorii celor care ne-au dat viață

Deși nici părinții noștri nu ne-au ales întotdeauna pe noi, dispunem totuși de alegerea relației pe care o stabilim.

– Recenzie „Te detest, te iubesc: cum reparăm relația cu părinții noștri” de Isabelle Filliozat –

Probabil că nu vom reuși niciodată să dăm glas chiar tuturor rănilor și suferințelor și nici nu vom obține cu adevărat complianța și „mântuirea” din partea părinților noștri. Bină totuși că nu este vorba despre aceasta, ci despre vindecarea adevărului personal, despre ascultarea și alinarea copilului interior.

Isabelle Filliozat a scris pe bună dreptate o carte despre „complexitatea afectivității umane” – și ce altă relație mai încărcată emoțional, mai strânsă și mai intensă putem cunoaște de-a lungul vieții decât pe cea cu părinții noștri? Ce alte interacțiuni și raporturi sociale pot ajunge să ne formeze și marcheze identitățile în așa de mare măsură și, la fel de bine, să ne determine destinele decât moștenirile transmise de către genitorii noștri?

FACT: Rănile trecutului se află la originea a tot soiul de așteptări și de proiecții.

Te detest, te iubesc este un volum aparte prin extraordinara empatie și limpezime a ideilor de care dă dovadă. Experimentata psihoterapeută abordează cu tact și blândețe aspecte dintre cele mai sensibile și dificile, de la abuzuri fizice și emoționale până la micile răutăți neintenționate și interdicțiile impuse cu cele mai bune intenții… educative.

Pentru că părinții noștri „sunt și ei oameni”, subliniază de nenumărate ori Filliozat, ceea ce înseamnă nu doar că sunt imperfecți și expuși greșelilor, ci mai ales că poartă la rândul lor numeroase răni emoționale și sunt la rândul lor moștenitorii unui copil interior suferind, nealinat, neascultat – ba chiar, uneori și neglijat.

2#FACT: În mod inevitabil, părinții regăsesc în copilul lor propria lor copilărie și raporturile lor uneori dificile cu propriii părinți.

Împărtășind din experiențele și situațiile de viață ale numeroaselor cazuri terapeutice, Te iubesc, te detest propune subiecte de discuție de la exprimarea iubirii și a furiei (pe care autoarea le consideră a fi, paradoxal, „două dintre cele mai interzise emoții în societatea noastră”), la raporturile inconștiente de putere și ajungând până la discutarea importanței rolului tatălui în dezvoltarea copilului și necesitatea ca acesta să-și revendice drepturile parentale.

Pentru că – și aceasta nu poate fi spusă niciodată de suficient de multe ori – familia este un sistem și o reprezentare la scară redusă a lumii sociale mari. Și, asemenea oricărui sistem, se poate afla în echilibru și poate fi funcțional, ori poate fi dezechilibrat și aflat într-o profundă stare de disfuncționalitate.

De ce sunt, așadar, atât de importante aceste lucruri? Pentru că fiecare dintre noi provine dintr-o familie și crește ca să ducă cu noi, în lumea largă, acele lecții de viață și valori morale pe care le-a deprins de unde a plecat. Pentru că familia de azi formează societatea de mâine,astfel că: dacă vrem să facem pace în lume, trebuie ca mai întâi să începem totuși cu cei apropiați nouă…

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *