Norocul favorizează mințile pregătite

Iubirea este ceea ce ține împreună o reprezentare de sine unificată.

Deși, conform definiției sale, psihologia clinică se ocupă cu studiul atât al boli, cât și al sănătății psihice, adevărul este că practica tinde să pună accent și să scoată la iveală cu predominanță numai cea dintâi caracteristică ale existenței psihologice a omului, pierzând adesea din vedere cea de-a doua dimensiune a acestuia.

În această idee, Sursele bucuriei a lui Salman Akhtar vine nu doar să corecteze ceea ce poate deveni cu ușurință o tendință spre patologizare, ci și să reitereze, din punct de vedere terapeutic și general uman, faptul că atribute precum iertarea, sacrificiul sau curajul reprezintă trăsături pozitive înnăscute și piloni ai bunăstării interioare.

FACT: Curajul este acea capacitate de a rezista dificultăților fără a ezita, de a îndrăzni și de a fi inovator și de a face ce trebuie făcut, indiferent de consecințele înspăimântătoare ale acelor lucruri.

Reziliența și generozitatea, iertarea și sacrificiul, curajul și recunoștința sunt cele șase dimensiuni ale vieții psihice de a căror bună structurare depinde întreaga noastră existență, iar măsura în care acestea există sau determină, în fapt, măsura în care dispunem de fericire în viața de zi cu zi și în relațiile pe care le stabilim – vestea bună fiind aceea că ele se pot cultiva și se pot educa încă din copilărie, depinzând de experiențele fondatoare.

2#FACT: Reziliența este acea capacitate a Eului de a metaboliza trauma psihologică, făcând posibil progresul Eului și asimilarea consecințelor psihologice ale traumei, alături de o nouă, profundă înțelegere de sine.

Două puncte forte ale volumului sunt reprezentate, pe de o parte, de capitolele dedicate iertării și sacrificiului, probabil cele mai bine scrise și cel mai empatic detaliate. Pe de altă parte, prezentarea de „viniete clinice” în scopul exemplificării din punct de vedere clinic și terapeutic a acestor resurse ale vindecării și (re)structurării constituie borne pertinente și folositoare clinicienilor și terapeuților spre înțelegerea nevoii de a avea o abordare pozitivistă în practica psihologiei.

Dacă psihanaliza clasică s-a centrat predominant asupra punctului de vedere conform căruia „ființele umane sunt predominant «rele» și orice formă de bunătate […] este în principal defensivă”, volumul lui Akhtar prezintă convingerea dovedită a faptului că în fiecare dintre noi „există atât atribute «rele», cât și «bune», ca potențiale înnăscute, care pot fi evocate, accentuate sau diminuate de experiențele parcurse în anii de formare ai copilăriei.”

Am apreciat în mod aparte modul în care autorul a prezentat cele șase atribute, anume prin prisma mai multor abordări ce țin cont de dimeniunile psihice individuale, desigur, dar și de cele referitoare la contextul social, cultural, istoric ori spiritual al omului. Citiți, așadar, Sursele bucuriei pentru a înțelege mai bine, atât din perspectiva psihologiei clinice, cât și din aceea a umanității per se, de ce avem nevoie de iertare, generozitate & co. și de ce ele constituie resurse primordiale pentru bunăstarea spiritului și a sufletului.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *