Doza optimă de psihopatologie: cum să ajungi un lider mondial

Este suspect de un anumit grad de fragilitate psihică oricare individ care alege să trăiască pretinzând că are tot timpul dreptate, dominând un anumit public, în cazul de față un întreg popor, care se dovedește supus și, în cazul extrem al tiraniei, dispus să se lase pedepsit și exploatat în mod abuziv.*

Pentru că astăzi este Ziua Mondială a Sănătății Mentale, ne-am gândit să vă propunem recomandare inedită, un volum care aruncă o lumină cu totul aparte asupra vieților marilor conducători pe care umanitatea i-a avut de-a lungului timpului.

În Sănătatea mentală a marilor conducători ai lumii, psihiatrul Patrick Lemoine realizează o analiză fină a comportamentului unora dintre cele mai marcante figuri ale istoriei sociale, dezvăluind dinamica intimă a dezechilibrelor afective și mentale de care personalități precum Hitler, Buddha, Caesar ori Ioana D’Arc s-au folosit pentru a obține puterea politică.

FACT: Alegerea unei anumite meserii sau activități pare a fi consecința unui dezechilibru psihic sau cel puțin a unei particularități preexistente.

Cartea lui Lemoine este pe bună dreptate „o extravagantă aventură istorico-psihiatrică” pentru toate gusturile și care încearcă să răspundă la întrebări care pe noi, acum, la atâția ani distanță, ne suprind: cum de a reușit Hitler, cu „nebunia sa înflăcărată și cu nivelul său intelectual scăzut”, atât de evidente astăzi, să obțină o putere atât de mare pe cale (așa-numit) democratică și să conducă „la dezastru întreaga omenire”?

2#FACT: Mi se pare tot mai evident faptul că popoarele își doresc să aibă conducători ieșiți din comun, în afara tiparului, de neînțeles de către muritorii de rând.

Chiar dacă aceasta înseamnă la fel de bine (sau mai degrabă) dezastru decât prosperitate; chiar dacă înseamnă o personalitate borderline, manie și isterie, perversitate și mitomanie, decât justețe, cumpătare, obiectivitate – pe care, de altfel, mai mult sau mai puțin le avem cu toții: „Suntem cu toții purtători ai unui anumit număr de vulnerabilități”. Totuși, după cum ne spune Lemoine, întrebarea persistă:

Aceste personalități au putut domni, propovădui, lupta, îndruma sau administra în ciuda sau datorită acestor boli psihice?

Dincolo de utilitatea sa clinică, Sănătatea mentală a marilor conducători ai lumii merită să fie citită pentru că este, așa cum autorul însuși afirmă, „o lectură care abordează în chip diferit viețile și isprăvile marilor noștri bărbați și femei”, de a căror (in)stabilitate mentală a depins „istoria umanității” și depinde, de fapt, în continuare, propria noastră (in)stabilitate socială.

*Vă sună cunoscut?

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *