Convingerile noastre ne pot închide în propriile închisori

Cu toții avem pete oarbe în cunoștințele și opiniile noastre.

Ok, știm că nu le știm pe toate, însă suntem cu adevărat conștienți de ceea ce și cât nu știm exact? Poate că sunt unele lucruri pe care le știm mai mult sau mai puțin implicit, lucruri pe care știm sigur că le știm și altele despre care știm că nu știm mare lucru (spre nimic). Dar cunoaștem noi cu adevărat măsura neștiinței noastre?

Cercetările arată că nu – dovada? Numeroasele tendințe părtinitoare cărora le cădem victime, precum sindromul impostorului ori efectul Dunning-Kruger. Dar, într-o lume tot mai schimbătoare, în care progresele apar literalmente peste noapte și în care suntem pe bună dreptate obligați să ne adaptăm, avem nevoie de o capacitate mai amplă decât obișnuita inteligență: avem nevoie de dezvăț.

Avem nevoie de regândire.

FACT: Regândirea constă într-un set de abilități, dar este, de asemenea, și o metalitate.

În cel mai nou volum al său, Regândește, Adam Grant – profesor de psihologie organizațională la Universitatea Warthon și unul dintre cei mai apreciați speakeri TED – te ajută să vezi o nouă perspectivă asupra inteligenței, prezentându-ți totodată instrumentul esențial de adaptare mentală la o lume care îți cere în mod absolut un „cadrul mental” axat pe gândirea științifică.

PRO: Fiecare dintre noi are o serie de repere valorice și morale mai mult sau mai puțin bine definite, repere după care se orientează în viață, ajustându-și ideile și conduita. Problema apare atunci când confundăm valorile cu forma – opiniile, adică – pe care o îmbracă, ajungând să nu mai înțelegem că același „de ce” existențial se poate manifesta prin mai multe feluri de „cum” punem în aplicare sensul acestor valori.

De ce suntem atât de fideli opiniilor noastre și opunem atât de mare rezistență regândirii lor? În mare parte pentru că „regândirea unui lucru în care credem cu tărie ne poate amenința identitatea”, ceea ce ne dă senzația că „pierdem o parte din noi înșine”, afirmă Adam Grant. Însă lucrurile nu stau nici pe departe chiar așa, întrucât noi nu suntem definiți de opinii în sine, ci de valorile cărora le atașăm.

2#FACT: Modul nostru de gândire devine obicei care ne poate trage în jos și nu ne dăm osteneala să îl punem la îndoială până când e prea târziu.

Există un „antidot” pentru ignoranța și îngustimea gândirii? Cum ne putem cultiva abilitatea de a ne regândi opiniile, păstrându-ne valorile și simțul identității? Mai mult, cum îi putem convinge pe ceilalți să facă același lucru?

Sunt toate întrebări la care Regândește îți răspunde, într-un mod detaliat și mai mult decât facil. Abordarea autorului este mai mult decât plină de exemple concrete ale vieții de zi cu zi (de la politică și învățământ, la sport și vaccinuri), iar tonul nonformal și prietenos al limbajului amintește de măiestria argumentării pe care doar în De vorbă cu necunoscuți a lui Malcom Gradwell am mai întâlnit-o.

WHY read it? Citiți-i cartea lui pe Adam Grant pentru că volumul său este „este o invitație de a renunța la cunoștințele și opiniile care nu vă mai servesc bine și de a vă ancora conștiința de sine de flexibilitate mai degrabă decât de consecvență”. Iar aceasta înseamnă dezvoltare și învățare, al căror scop este, la urma urmei, să ne elibereze de închisoarea propriilor convingeri.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *