Recenzie „Nașterea unei mame” de Daniel N. Stern și Nadia Bruschweiler-Stern

Mama este precum dirijorul unei orchestre.

Despre volumul Nașterea unei mame se poate afirma că este unul absolut necesar oricărei femei, indiferent că este deja mamă sau că se pregătește să devină în viitorul mai apropiat sau mai îndepărtat. Autorii rueșesc să surprindă cu o acuratețe deosebită experiența unică și minunată a maternității, abordarea empatică și înțelegătoare fiind completată cu măiestrie de 30 de ani de practică medicală de specialitate.

Probabil că cel mai mare merit al cărții de față este faptul că reușește să normalizeze întreaga experiență; dincolo de autoritatea și legitimitatea pe care statutul medical le asigură, validitatea acordată emoțiilor, gândurilor și, în general, a tot ceea ce o mamă trăiește este mai mult decât convingătoare; este autentică și practică.

„De ce este maternitatea o experiență fără precedent?” – în jurul acestei întrebări se învârte discuția, iar tocmai acest aspect singular, unic al său, afirmă autorii, nu poate și nici nu ar (mai) trebui să fie patologizat: aflăm astfel cum de așa-numitele obsesii sunt de fapt comportamente și reacții emoționale ale mamei față de bunăstarea copilului său, fiind preocupări de la sine înțelese, naturale și… normale, desigur.

Important este de asemenea și următorul aspect, pe care cei doi autori putem spune că nu îl pot reafirma îndeajuns, dar pe care îl putem reduce la această scurtă aserțiune: maternitatea este asemenea unui meșteșug – deoarece mama însăși se naște odată cu copilul său și învață să fie mamă pentru acesta pe măsură ce îl descoperă, dar se și descoperă pe sine însăși, ca mamă. De aceea este aici esențială ideea de „cunoaștere” – mama și copilul fac cunoștință unul cu celălalt – treptat, prin chiar experiența relației lor – și deprind astfel, împreună, arta relației unice mamă-copil.

Mame devine în acest fel, cum frumos exprimă autorii, asemenea unui compozitor care este deopotrivă dirijorul ce conduce orchestra maternității spre a da glas simfoniei reprezentate de copil… Identitățile celor doi se nasc, se întrepătrund și se construiesc pornind una de la cealaltă. Accentul este pus întocmai pe caracterul primar, primordial al relației dintre o mamă și copilul său, astfel că aceasta nu prea are cum să eșueze, fiind o relație care transcede verbalul și cognitivul – este o relație adânc înscrisă în natura umană și prin esența ei profund relațională.

Citește și: Erich Fromm despre importanța iubirii materne

De ce este nașterea mai degrabă un moment de tranziție (psihologică) pentru mamă, de ce este „imperfecțiunea părinților” atât de importantă, ba chiar necesară, pentru o dezvoltare optimă, care sunt stilurile de atașament ale mamei, ce loc și rol îi revin soțului, dar și ce este de făcut atunci când copilul nu doar că nu „corespunde” așteptărilor părinților, ci reprezintă și o provocare medicală – despre toate aceste aspecte delicate ale maternității și vieții de familie, precum și despre altele, Nașterea unei mame tratează în mod elocvent, pertinent și atât, dar atât de personal, de uman.

Volumul este o recomandare deopotrivă specialiștilor, care doresc și au nevoie să afle mai multe despre universul psihologic al maternității (lucru facilitat de numeroasele mărturii și studii de caz incluse în carte), însă este o recomandare esențială, așa cum am afirmat la început, pentru fiecare femeie, întrucât aduce în discuție aspecte care țin, desigur, mai ales de relația cu propriul copil, însă care țin și de relația cu propriile familii și, în mod aparte, cu propriile figuri materne – iar conștientizarea acestor dinamici nu poate decât să susțină crearea unei relații sănătoase și adecvate specificului fiecărei diade mamă-copil.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *