Recenzie „Experimenter” (2015)

Experimenter, filmul biografic despre psihologul Stanley Milgram, redă povestea unuia dintre cele mai controversate experimente ale secolului al XX-lea, în același timp reflectând în mod excepțional trauma pe care un psiholog de origine evreiască o trăiește încercând să identifice originile răului și să găsească o justificare științifică pentru una dintre cele mai mari orori ale omenirii, care de altfel s-a întâmplat în mijlocul civilizației: holocaustul.

În regia lui Michael Almereyda, filmul prezintă desfășurarea experimentului, dar și surprinde fluxul gândurilor lui Stanley Milgram (rol jucat de Peter Sarsgaard). Intervențiile lui Milgram la ceea ce se întâmplă în sala de experiment dezvăluie audienței încă din faza incipientă a filmului scopul experimentului și întrebarea căreia acesta îi caută un răspuns: suntem capabili să facem rău dacă o autoritate ne cere asta?

Perioada postbelică a adus un val de filozofi și psihologi care au încercat să identifice mecanismele sociale și psihologice ce au făcut posibile prezența atrocităților și ororilor din secolul XX în mijlocul celor mai avansate civilizații. Stanley Milgram a încercat la rândul său să demonstreze, în cadrul experimentului de la Universitatea Yale, că oamenii sunt mai înclinați să facă rău conștient altei persoane dacă nu fac acel lucru din propria lor inițiativă, ci pentru că o persoană cu autoritate sau o autoritate le cere asta.

Această premisă este necesar să fie dezbătută din multe puncte de vedere datorită complexității psihologiei umane. Multe persoane ar putea să facă rău mai ușor dacă le cere o autoritate, pentru că s-ar simți eliberați de vinovăție, nu pentru că nu ar considera că victimă lor nu ar merita acel tratament oricum. Înclinația de a te supune ordinelor unei autorități depinde însă de factori foarte complecși: mediul familial, dacă ai făcut sau nu armată, ce tip de copilărie ai avut, în ce fel de stat trăiești, inclusiv gradul de autoritate al persoanei care îți dă ordinul.

Astfel, deși concluziile acestui experiment nu sunt foarte precise și nu pot oferi o perspectivă clară a naturii răului în societate, anumite aspecte au ieșit în evidență în mod distinct.

65% din participanții la experiment au administrat procentul maxim de volți (450) elevului, în ciuda plângerilor pe care acesta le făcea, ori a faptului că acesta a precizat că are o problemă minoră cu inima și, mai grav, chiar și atunci când nu se mai auzea nicio reacție din partea acestuia. Bineînțeles, elevul era parte din experiment și nu era supus vreunui pericol, dar “profesorul” (participantul), cel care de altfel era relevant pentru rezultatul experimentului, nu știa acest aspect.

De asemenea, în ciuda faptului că, în chestionarele completate ulterior, mulți respondenți au spus că nu au vrut să continue să administreze electroșocuri elevului, aceștia au administrat totuși nivelul maxim de volți în timpul experimentului. Unii păreau într-adevăr speriați și îngrijorați de soarta elevului pe care presupuneau că îl rănesc, dar foarte puțini se opreau din acțiune – iar unul din motive este faptul că nu își asumau în total responsabilitatea pentru ce se întâmplă cu victima acțiunilor lor, atâta timp cât ceea ce făceau se întâmpla într-un cadru organizat.

Așadar, concluzia ce a derivat din aceste lucruri a fost că până și oamenii pe care îi considerăm buni sunt capabili să facă rău dacă au condițiile necesare pentru aceasta. Astfel, conform teoriei lui Milgram despre supunerea față de autorități, acest lucru ar explica crimele sistematice și foarte bine organizate la scară largă și îndreptate spre categorii ample de persoane.

Totuși, Experimenter nu este deosebit doar datorită originalității sale sau rezultatelor studiilor lui Milgram. Filmul este o capodoperă cinematografică și datorită tehnicilor folosite de Michael Almereyda pentru a conecta publicul și a îl ține captivat pe toată durata peliculei. Una dintre aceste tehnici este dialogul dintre Stanley Milgram și audiență, ceea ce aduce un caracter personal întregii povești și descrie într-un mod precis întrebările, curiozitățile și concluziile celebrului psiholog.

De altfel, regizorul se folosește de metafore și simboluri. Un exemplu definitoriu este elefantul din cameră care apare la propriu în film atunci când Stanley Milgram vorbește despre originile sale evreiești, acest lucru explicând dorința sa de a înțelege holocaustul. Totodată, un alt element cinematografic important este că evenimentele nu sunt prezentate în ordine cronologică. Pe lângă ordinea aparent aleatorie, acestea sunt și presărate de diferite intervenții ale lui Stanley Milgram, care vine cu informații din trecut ori din viitor, purtând astfel privitorul într-un joc complex, dar totuși foarte bine definit, iar acest lucru este posibil pentru că filmul se învârte în jurul acelorași întrebări esențiale.

Portretizarea lui Stanley Milgram și descrierea activității sale ca psiholog în științe comportamentale în pelicula Experimenter este realizată cu luciditate, dar nicidecum într-o modalitate anostă și lipsită de dinamism și joc artistic. Filmul provoacă și stimulează audiența, precum și aduce un omagiu binemeritat marelui psiholog, îndeplinind astfel rolul cinematografiei: de a reprezenta și aduce un context nou de dezbatere.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *