Identitate, sens, apartenență: de ce puritatea rasială este un mit

Cartea de față este o armă.

Natura ne-a înzestrat mai mult cu limitări decât cu abilități în ceea ce privește capacitățile noastre senzoriale de a explora mediul în care trăim, astfel că efortul științific a fost și este în continuare mai mult decât necesar în cunoașterea și înțelegerea lumii din jur. „Simțurile ne sunt profund limitate, iar viețile scurte”, afirmă Adam Rutherford în volumul său Cum să combați un rasist, iar demersul propus de cercetător se dovedește astfel a fi unul obligatoriu pentru oricine pretinde că are „o minte deschisă” sau că este „tolerant”.

FACT: Rasismul structural este viața de zi cu zi și își are rădăcinile în viața de zi cu zi. Răsare din indiferența față de experiența trăită de cei discriminați.

„Ne dorim cu ardoare sens, apartenență, identitate”, afirmă autorul, și este normal să fie așa, pentru că de aceste trei lucruri a depins și continuă să depindă supraviețuirea noastră – și nu doar cea psihologic-spirituală. Numai că sabia identității are și un al doilea tăiș, anume cel care ne predispune la prejudecăți și ne face să pierdem din vedere faptul că, atunci când apelăm la categorisirea oamenilor din jurul nostru, nu facem doar să-i descriem, ci creăm la fel de bine „diviziuni pseudo-științifice cu intenția de a-i subjuga și exploata.”

Aici trebuie să intervină știința și, în special, genetica, argumentează Rutherford: „genetica umană este studiul modurilor în care ne deosebim și în care ne asemănăm, fie că este vorba de indizivi, de boli, de populații sau de istorie”, pentru a ne ajuta să facem ordine în realitatea haotică a variațiilor, a evoluției și a identităților pe care le-am creat pornind de la aceste repere dezordonate.

PRO: Organizată în patru capitole care țintesc „patru domenii-cheie în care greșim adeseori apelând la stereotipuri și presupuneri”, Adam Rutherford aduce în discuție „ce putem și ce nu putem ști pe baza științei contemporane” referitor la culoarea pielii, sport, inteligență și puritate genealogică.

În foarte mare parte, lucrul acesta se întâmplă pentru că avem tendința de a ne uita în jurul nostru – la viață, la ceilalți oameni – și de a pune semnul egal între ceea ce lucrurile par să fie și ceea ce credem că ele sunt de fapt. Numai că această ecuație este mai mult decât eronată, iar atunci când facem efortul de a privi dincolo de suprafață (Malcom Gladwell, în De vorbă cu necunoscuți, demonstrează foarte pertinent acest lucru), constatăm, adeseori cu surprindere, că aspectele care ne separă nu sunt la fel de multe precum cele care ne apropie și ne fac să ne asemănăm.

2#FACT: Succesul nostru global [ca specie] se datorează în mare parte adaptărilor locale, ajustate fin de evoluție pentru șanse optime de supraviețuire pe o planetă cu ecologie diversă.

Felul în care arătăm – și nu numai – este la fel de bine rezultatul „norocului” pe care l-am avut în ceea ce privește locul nașterii; devreme ce strămoșii ne sunt comuni într-o măsură mai mare decât am crede, atunci – când privim lucrurile în perspectivă – putem vedea și înțelege că, în esență, suntem la fel.

Pentru că știința ne arată cu o precizie aproape de necombătut: „toți oamenii au în comun aproape tot ADN-ul” și tocmai de aceea se poate afirma cu tărie că „puritatea rasială este pură fantezie” – iar din acest punct de vedere, atunci când ne evaluăm unii pe ceilalți pornind de la culoarea pielii, facem dovada unei „căi superficiale de a înțelege diversitatea umană și a unei metode foarte proaste de a clasifica oamenii.”

De ce să citiți Cum să combați un rasist? Pentru că utilitatea și necesitatea științei de a ne ajuta să separăm ralitatea de mit nu mai poate fi negată pur și simplu, pentru că avem nevoie de dovezi concrete care să ne arate, dincolo de orice dubiu, că ne asemănăm mai mult decât ne deosebim.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *