Recenzie „Bucuria de a trăi” de Anne Ancelin Schützenberger

Ne putem bucura la orice vârstă.

Bucuria de a trăi este un volum ușor atipic, în care memoriile persoanale se îmbină cu cele profesionale, dând astfel glas unei povești despre viață, despre ce înseamnă a trăi, a munci cu pasiune și a fi acea schimbare din destinul tău, schimbare pe care o râvenști, dar pe o și reprezinți tu însuși.

Anne Ancelin Schützenberger creează impresia că suntem martori ai scrierii istoriei; spunându-ne, pe scurt, în prima parte a cărții, autobiografia sa, autoarea conturează în egală măsură povestea psihogenealogiei și a psihologiei sociale în Franța, dar și a omului temerar din spatele tuturor acestor întâmplări, inovații și întâlniri cu numele cele mai mari ce au fondat psihologia modernă.

Schützenberger a fost acolo când s-au pus bazele atât teoretice, cât și practice ale cercetării clinice în sociopsihologie și transgenerațional, iar pe măsură ce avansăm cu lectura titlului, totul se îmbină: crezul personal conturează imaginea retrospectivei ce a structurat nu doar un crez profesional, ci și o întreagă orientare psi.

Autoarea ne vorbește astfel despre ce înseamnă viața și, mai ales, ce înseamnă aceasta în contextul mai mic, familial, dar și mai mare, social  în care ne este dat să ne naștem. De asemenea, ea aduce în discuție idei referitoare la serendipitate și așa-numita predestinare înscrisă în noi prin datul genealogic, precum și ridică întrebarea dacă nu cumva, nici mai devreme, și nici mai târziu, ci doar la timpul potrivit, viața este ceva care mai degrabă ni se întâmplă nouă așa cum ne este scris, decât dacă noi ne-o alegem.

Chestiunea liberului arbitru transpare mai mult sau mai puțin explicit din cuvintele lui Schützenberger, însă acesta este o dilemă pe care terapeuta alege să o trateze amplu, în context. Este astfel vorba despre cât de mult ne putem decide soarta, devenind conștienți de moștenirile primite, precum și de filiațile în care suntem înscriși, precum și despre măsura în care, mergând de-a lungul lungului lanț de alte vieți și destine conectate genealogic (care pot să mai coexiste sau nu spațio-temporal), sunt interdependente și despre cât de puternice sunt aceste legături rămase, adesea, inconștiente.

Încheierea doliului legat de trecut este fundamentală pentru cine vrea să-și trăiască propria viață.

În ciuda încercărilor prin care autoarea însăși a trecut de-a lungul vieții (război, foamete, incertitudinea viitorului personal sau profesional), Anne Ancelin Schützenberger nu spune o poveste despre chin, despre luptă sau supraviețuire în fața morți; Bucuria de  trăi este o carte, așa cum și titlul enunță, despre viață, iar tonul general al volumului este unul încrezător, care cu fermitate ne asigură de certitudinea capacităților reziliente și de puterea nemărginită pe care sensul ne-o conferă. Autorarea celebrează în acest volum viața în cele mai suprinzătoare și nebănuite forme ale sale, de la lucrurile mici precum a te bucura de o ceașcă de ceai sau a privi albastrul cerului într-o zi însorită, la lucrurile mai mari, chiar și mai dureroase și dificile ale existenței umane…

A ști să ne bucurăm de viață (…) reprezintă o artă și o știință. Ele sunt greu de dobândit, dar, repet, e vital să procedăm astfel.

Iar persoanele ce reușesc să aprecieze viața în toate aceste ipostaze sunt cele mai libere, care sunt în deplin contact cu viața din ele însele, precum și care își folosesc la capacitate maximă creativitatea de a trăi din plin; renunțarea la loialitățile invizbile și la constrângerile monștenite determină aproape întotdeauna evoluția personală (spirituală, fizică, mentală) a individului către atingerea potențialului existențial!

Și în acest sens Schützenberger este cât se poate de directă: alegând să nu devenim noi înșine, plătim prețul unei vieți captive, irosite sub multiplele forme ale bolilor (precum cancere) și nefericirilor (accidente, anxietăți, repetiții nefaste etc.): pentru că există o limită a dreptului celorlalți asupra noastră

Bucuria de a trăi este o carte care nu doar că ne îndeamnă să revenim la viață, ci care și arată moduri concrete și surprinzător de facile prin care noi înșine o putem căuta activ:

Pentru a putea fi pregătiți să descoperim lucruri ca din întâmplare, (…) trebuie să fim vigilenți, deschiși, capabili să vedem și să acceptăm ceea ce se ivește.

Să ne exersăm, așadar, viața din jurul nostru și din noi înșine!

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *