Psihologia judiciară și rolul său în reabilitarea și reinserția inculpatului

Suportul psihologiei judiciare se extinde asupra problematicii psihologice a mărturiei și martorului, a interogatoriului judiciar, asupra judecății, a erorii judiciare, comportamentului simulat, a detenției penitenciare, a conduitelor dizarmonice (T. Butoi, I-T. Butoi, Psihologia judiciară – curs universitar).

În cercetarea judiciară, elemente foarte importante sunt mărturia, martorul și interogatoriul judiciar. Modul cum acestea sunt pregătite, tratate, abordate, definesc posibilitatea unui profiling cât mai adecvat al autorului infracțiunii și a motivației acestuia. La polul opus, în perioada judecății, importante sunt psihologia intimei convingeri (evaluarea și coroborarea probelor, psihologia deliberării, opinia separată), personalitatea magistratului (integritatea senzorio-perceptivă, capacitatea empatică, intuiția, gândirea, buna-credință), psihologia apărării, duelul judiciar (acuzarea, apărarea, duelul intersubiectiv) (idem).

Având în vedere că, printre altele, scopul sistemul juridic este și reabilitarea infractorului, psihologia detenției este foarte importantă pentru luarea în considerare a pașilor necesari în demersurile judiciare și juridice. Așadar, consecințele psihologice ale privării de libertate, comportamentele generate de izolarea penitenciară, tipologii și caracteristici ale deținutului încarcerat, retușarea personalității și reinserția socială sunt aspecte importante tratate de psihologia judiciară (idem).

Astfel, în mod evident, psihologia judiciară este extrem de importantă pentru ramura penală a sistemului de drept, influențând masiv gândirea celor implicați în cercetarea judiciară penală și pe parcursul procesului penal.

Citește și: Granițele psihologiei judiciare

Pe perioada cercetării penale, psihologia juridică se împletește cel mai mult cu criminalistica, criminologia și medicina legală, așa precum vedem și din filmele, serialele și documentarele prezente în mass-media audio-vizuală.

În Statele Unite ale Americii, fenomenul psihologiei judiciare a luat amploare pe măsura dezvoltării fenomenului crimelor în serie și a celor extrem de brutale sau cu motiv necunoscut. În afara consultanților psihologi ce ajută poliția pe perioada cercetării penale și cu excepția institutelor și centrelor din Statele Unite ale Americii ce studiază fenomenul violenței și al comportamentului aberant, psihologia judiciară este marcată de trecerea consultării poliției de la psihiatri cu diplomă în medicină la psihologii ce studiază comportamentul infractorilor și suspecților, cât și comportamentul martorilor sau copiilor (C.R. Bartol, A.M. Bartol, Introduction to Forensic Psychology).

De exemplu, psihologii judiciari fac o evaluare a minorilor care urmează să depună mărturie, ei pot ajuta pârâții să devină apți de a fi judecați sau de a participa la judecată sau pot decide asupra stării mentale a celor judecați sau inculpați (idem). De asemenea, psihologii judiciari pot consilia magistrații în vederea tratamentului inculpaților, cât și privind pedeapsa acestora (idem). Tot în Statele Unite ale Americii, psihologii judiciari emit opinii cu privire la nivelul de inteligență al celor cu pedeapsă de moarte; dacă este normal, moral sau legal ca cei care nu au nivelul necesar de inteligență să înțeleagă pedeapsa, să fie pedepsiți astfel (C.R. Bartol, A.M. Bartol).

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *