Proiecția și reflexia relației cu tine însuți

Proiecția este „un mecanism de apărare al cărui rezultat este plasarea în exterior a surselor neplăcerii”, conform lui Freud (1894). Altfel spus, este metoda prin intermediul căreia le atribuim oamenilor diferite calități care se află, de fapt, în interiorul nostru.

Aceasta se întâmplă în următoarele două contexte: fie când observăm fie părțile negative ale unei persoane – care, în realitate, sunt ale noastre; fie când le observăm pe cele pozitive – reprezentând calitățile pe care le deținem, însă pe care nu le putem accesa din diferite motive.

Aceste cauze ce duc la neobservarea părților pozitive pot fi din cauza subaprecierii, a încrederii scăzute în sine, a unor distorsiuni cognitive ce își fac apariția în raport cu propria persoană, printre multe altele – dar acest lucru nu înseamnă că ele nu pot fi rezolvate. Prin urmare, ce-ar fi dacă ne-am percepe experiențele și trăirile pe care le avem ca fiind trăite de o altă persoană? Astfel, procesându-ne într-un mod mai detașat, ca și cum întreaga noastră viața îi aparține altei persoane, am evada din sfera judecății proprii și din sfera subiectivismului, reușind să empatizăm cu acest „altul” al cărui punct de vedere poate că acum îl luăm în calcul pentru prima dată!

Dacă stăm să ne gândim: ni s-a întâmplat vreodată să considerăm că un coleg de muncă sau de facultate este o fire responsabilă / neserioasă? Oricare aspect ar fi fost atribuit, el are o mare șansă să reprezinte o parte din noi – fiindcă, mai mult sau mai puțin, noi ne oglindim în fiecare persoană din jurul nostru cu care interacționăm.

Indiferent că este o proiecție ce vizează întreaga noastră personalitate sau doar câteva situații reprezentative modului în care ne-am proiectat, este perspectiva pe care o avem asupra propriei persoane din acel punct de vedere.

Vă întrebați ce puteți face în această privință și cum puteți opri acest mecanism care poate avea drept urmare, uneori, o serie de conflicte pe plan relațional? Consider că ar fi bine să avem în vedere că relația pe care o avem cu noi înșine se reflectă în relațiile pe care le avem cu cei din jurul nostru.

„A fi împăcat cu tine însuți este cel mai bun mijloc de a începe să fii împăcat cu ceilalți”, este ceea ce a spus poetul Fray Luis de León. Pentru că atunci când nu ne oferim înțelegere, implicit nu le putem oferi înțelegere nici celor din jurul nostru.

Atunci când neglijăm relația cu sinele, automat nu suntem atenți nici la relațiile interpersonale pe care le avem. Dacă vrem să ne îmbunătățim modul în care relaționăm cu persoanele înconjurătoare, pentru început ar fi bine să lucrăm asupra relației cu noi înșine.

Aceasta ar putea fi îmbunătățită odată ce ne acordăm timpul necesar, odată ce ne acordăm empatia și înțelegerea de care avem nevoie. Tendința de a ne judeca acțiunile și unele decizii este mare, fapt ce provoacă frustrare față de propriea persoană. În cele din urmă, actele pe care noi le considerăm greșeli pot însemna deschiderea unei noi etape ce merită parcursă și observată. Altfel spus, ce-ar fi dacă ne-am ierta?

Citește și: De dragul meu

Prin urmare, haideți să „culegem” nemulțumirile pe care le avem față de exterior și să le asociem cu interiorul nostru pentru a identifica și analiza compatibilitatea existentă, într-un mod realist și obiectiv, iar astfel dăm startul unui nou început care să aibă la bază relaționarea sănătoasă și benefică!

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *