Printre oameni, statisticile se pierd

Având un job care mă ține în permanentă mișcare prin capitala României, din centru de unde stau, până spre periferie unde mă mai duce serviciul, urmăresc destul de mult oamenii și comportamentele lor (ups! Dezavantajele meseriei). Pot spune cu usurință: cu cât te îndepărtezi de centru și mergi spre periferie, nivelul educației și al civilizației scade.

Nu aș vrea să intru atât de mult în subiectul acesta, este foarte complex, iar rezolvarea acestei probleme este la fel, dacă nu, chiar mai complexă. Oricum „vina” se împarte între stat, societate și individ.

Am fost convins atâta timp că civilizația în Romania este minoritară, deși toate statisticile îmi confirmă convingerea că între oameni, statisticile pier. Eronat am exclus din calculul meu faptul că oamenii mai au virtuți care nu țin neapărat cont de educație. Este vorba de bunul simț și de rațiunea, pe care mulți ani le-am văzut tot mai rar în comportamentul românilor, dar astăzi, lăsând ignoranța la o parte, le-am revăzut ieșind din nou la lumină.

Venind de la serviciu, am urcat ca de fiecare dată în autobuzul 104, de la Piața Muncii în direcția Piața Unirii, cu masca pe față și căștile în urechi, aceste accesorii care mi-au decorat urechile peste 1 an de zile.

Fiind o zi călduroasă și ceasul arăta ora unu și jumătate, era un amestec proprice pentru creșterea nervozității printre călători. Protagonista: o doamnă trecută de 60 de ani, care a întrebat o domnișoară unde trebuie să coboare pentru a ajunge la casa de pensii. Domnișoara i-a explicat femeii destul de clar cum trebuie să procedeze și că trebuie să mai aștepte o stație în plus ca să coboare.

Dragostea din om sau om din dragoste

După acele cuvinte, demonul neîncrederii a pus stăpânire pe doamna în cauză, erau 10 oameni în fața dânsei, iar ușile autobuzului se închideau, dar doamna a forțat, a intrat printre cei 10 oameni, și a coborât chiar când autobuzul se punea în mișcare.

Gestul doamnei a dus la un haos: 2 băieți de liceu cu ghiozdanul în spate au fost împinși de acea doamnă și de frâna bruscă a autobuzului într-un cărucior de copil. Acel bebeluș s-a speriat, iar mama lui a fost foarte revoltata pe cei 2 liceeni, reproțându-le pe un ton agresiv că de ce poartă ghiozdanele în spate, că sunt prost crescuți…

Unul din băieți a ripostat, înjurând și spunând că el stă cum vrea el. Exact când incidentul era la punctul culminant și intervenise și tatăl bebelușului, oamenii din jur au început să reacționeze, dar nu cum suntem obișnuiți, luând partea uneia dintre tabere, ci prin rațiune. Oamenii le-au spus protagoniștilor că nu este vina lor, ci a doamnei care și-a pierdut capul pe moment. La îndemnul celorlalți, protagoniștii s-au potolit, iar călătoria a continuat în bune condiții.

Printre oameni, statisticile se pierd. Am observat că reacția unui om a creat un val de reacții din partea celorlalți, iar majoritatea, încărcată cu rațiune și bun simț, a aplanat un conflict care se ducea cu multa iraționalitate spre violență.

Suntem o societate, iar reacția și glasul nostru contează.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *