Prezența și viața trăită conștient (II)

Să ne îndrăgostim necondiționat de clipa prezentă, să menținem această dorință vie și să nu rămânem atașați de rezultat – astfel am putea rezuma arta de a fi ancorați în prezent – minfulness.

Vă voi oferi propriul exemplu, în care sper că fiecare se va regăsi mai mult sau mai puțin, întrezărind o cale practică și simplă de a fi prezenți, chiar și în cele mai banale momente ale zilei.

În fiecare zi merg la cumpărături și tot în fiecare zi consider această practică un moment al meu de respiro cu mine. Cu toate acestea, de cele mai multe ori plec cu gândurile și cu grijile mele să îmi fac cumpărăturile și, când ajung aproape de casă, mereu îmi spun: parcă nici nu am fost la cumpărături – având acel sentiment când parcă totul trece pe lângă tine, iar tu faci lucrurile pe pilot automat și nu simți că te-ai eliberat deloc de rutina grijilor…

Însă pot schimba acest tipar: pot alege ca, următoarea dată când merg la magazin, să îmi ascult fiecare pas, să observ copacii din jur, să observ cerul, frunzele, poate florile și, de fapt, pur și simplu să fiu acolo pe măsură ce pașii mă poartă spre magazin.

Să ne setăm intenții iubitoare, blânde și delicate față de natura ce ne înconjoară, către interiorul nostru sau către orice altceva din clipa prezentă; să ne setăm intenții de recunoștință, compasiune, bucurie, pace, credință, bunătate și să alegem să ne mențiem mintea între trecut și viitor, adică aici.

Atunci când simțim că viața noastră devine o rutină, când parcă nimic nu ne mai bucură și trăim o stare de plictis constant, când suferim nu din invidie, ci pentru că alții postează acea stare de bine care ne lipsește nouă, când toată lumea vorbește la orice pas de fericire, de succes, de relații fericite și împlinite și nouă ne lipsesc, să fim atenți! – atenți la ce găsim în curtea altora și dacă în a noastră se potrivește, atenți la ce așteptări împrumutăm când vedem modelul altora, în special din mediul virtual (cu atât de mare ușurință falsificabil…)

E bine să ne întrebăm: oare chiar îmi fac bine astfel de lucruri, îmi aduc ele fericirea aia mult discutată? Este posibil ca, dacă nu ne privim mai în spate, dincolo de ecrane, să ne lăsăm înșelați, păcăliți de măști și de roluri ai unor actori pe care, de fapt, nu-i cunoaștem decât așa, costumați…

Poate că ne-ar fi util să pășim în afara minților noastre – și din ale celorlalți – și să observăm ceea ce se află în jur; să ne ancorăm în ce avem noi bun în viața noastră, să trăim mai mult cu ce avem frumos în viața noastră și să descoprim că astfel putem să întregim acel „mai puțin” al ceea ce credem că ne lipsește sau că ar trebui să fie…

Iar mindfulness-ul este o metodă simplă și la îndemâna oricui.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *