Prezența și viața trăită conștient (I)

Într-o seară, un bătrân indian Cherokee i-a povestit nepotului despre o luptă care se poartă înăuntrul oamenilor. I-a spus: «Băiete , în adâncul nostru, al tuturor, se dă o luptă între doi Lupi. Unul e Răul. Este furia, invidia, gelozia, amărăciunea, regretul, lăcomia, aroganța, autocompătimirea, vinovăția, resentimentul, sentimentul de inferioritate, minciuna, îngâmfarea, superioritatea şi trufia. Celălalt e Binele. Este bucuria, pacea, iubirea, speranța , serenitatea, umilința, bunătatea, bunăvoința, înțelegerea celuilalt, generozitatea, adevărul, compasiunea şi credința.» Nepotul s-a gândit la asta câteva clipe şi apoi l-a întrebat pe bunic: «Și care lup câştigă?» Bătrânul indian Cherokee a răspuns simplu: «Cel pe care îl hrăneşti.»

Blake D. Bauer în cartea Nu te-ai născut să suferi, ne spune: „Călătoria prin viață este la fel ca drumul omizii către cocon, și transformarea ei în fluture.”

Viața este grea, cu toții știm asta, suferința face parte din ea, așa a fost și poate că așa vor și rămâne lucrurile. Însă eu nu cred că există cineva care alege în mod deliberat să fie nefericit. Din cauza stărilor de anxietate, poate chiar depresie, ne lipsesc adesea curajul și resursele necesare pentru a deveni fluturi or, pur și simplu, numai simțim motivația, bucuria de a prinde aripi și de a ne lua zborul din abisul suferinței.

Sunt convinsă totuși că, mereu, în spatele celor mai subtile lupte interioare există o alegere de viață mai sănătoasă și mai fericită, la fel cum sunt convinsă că în fiecare suferință există o fărâmă de înțelepciune.

Dar este decizia noastră dacă rămânem blocați sau neajutorați în confruntarea cu propriile emoții, stări sufletești, precum și decizia despre nivelul – accesibil nouă – pe care să ne așezăm fericirea în raft. Doar noi putem hotărî dacă suntem orientați spre soluții și rezultate sau dacă ruminăm la nesfârșit în rolul de victime ale propriilor existențe.

Pentru că nu de puține ori, pe măsură ce ne dorim să accesăm fericirea, de fapt o mutăm pe altul mai greu accesibil, ridicăm ziduri, chiar munți între omida care suntem și fluturele care ne dorim să devenim…

Altfel spus, chiar dacă inconștient simțim reversul, fericirea nu este un supererou din basme ce câștigă lupte aproape imposibile, tot așa cum nu este nici un ideal cu anevoie de atins care mută munții din loc.

Pentru a fi fericit avem nevoie de mai puține lucruri decât am crede. De pildă, copiii nu trăiesc nici în trecut, nici în viitor, ei trăiesc clipa prezentă, nu se gândesc că se va termina, astfel că nici nu suferă la gândul încheierii acesteia. Urmând-le exemplu, să stăm pur și simplu la baza ființelor noastre alături de dorința de a fi fericiți acum, în această clipă și doar acum, se poate dovedi a fi o cale simplă de a ne elibera de suferință.

Scopul esențial este astfel să cultivăm o atitudine bună, indiferent de ceea se întâmplă în viețile noastre.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *