Părintele – resursa cea mai de preț a dezvoltării copilului

Părinții sunt întodeauna un model pentru copii

afirmă Claude Halmos, și este foarte bine că astfel stau lucrurile. Pentru copil, părinții sunt persoanele cele mai de încredere din lume, cele care îl iubesc pentru ceea ce el este și pentru că, pur și simplu el este.

Părinții sunt sprijinul cu ajutorul căruia copilul se ridică în picioare și pornește la drum, atât la propriu, cât și la figurat. Părinții sunt aceia care îl ajută să învețe ce înseamnă mersul prin această lume, povestindu-i despre ea și învățându-l cum să se descurce prin aceasta.

De aceea este atât de important pentru copil să-și simtă părinții aproape; văzând la aceștia ce înseamnă să fii înțelegător și răbdător, precum și să-l respecți pe celălalt, copilul va deprinde aceste abilități în relație cu ceilalți, dar mai ales – cel mai important element al dezvoltării sănătoase! – în relație cu sine.

Mai întâi însă, părinții au nevoie să pătrundă în universul copilului, să intre în lumea sa mentală și emoțională și să privească de la nivelul celui mic. Ei fac în acest fel un exercițiu de empatie bazat pe imaginație și oglindire, exercițiu care îi ajută să vadă lucrurile prin ochii propriului copil – privind, de fapt, viața așa cum cel mic o resimte.

Copilăria se află la granița dintre realitate și tărâmul magic al imaginației nelimitate, fiind granița unde cele două lumi se întrepătrund și unde copilul își poate utiliza din plin resursele creativității. Părintele i se poate alătura cu ușurință copilului, însoțindu-l în acest tărâm fanstastic unde lumea interioară și cea exterioară interacționează de la sine – iar moduri facile prin care orice părinte poate realiza acest lucru sunt joaca și… desenul.

Prin desen, copiii dau formă acelor imagini ce le compun lumea fantastică a imaginarului ce le compun chiar realitatea. Ei pot descrie cu mai mare ușurință un monstru care înghite lumină și e mâncător de fapte bune decât pot vorbi, asemenea „oamenilor mari”, despre teama de întuneric, frica de eșec sau despre anxietatea față de sancțiunile adulților.

Pe marginea unui desen pot fi adresate întrebări care să exploreze gândurile copilului, pot fi spuse povești care să ilustreze emoțiile cu care cel mic se confruntă, precum pot fi explorate și soluții cu ajutorul cărora cei doi parteneri ai aventurii (părintele și copilul) ies victorioși în fața încercărilor la care experiența creșterii ne supune, până la urmă, pe toți.

Tot ce are de făcut părintele este să se alăture copilului în jocul său, să deseneze împreună și să manifeste deschidere. Aceasta presupune, desigur, răbdare și disposibilitate, părinții fiind atenți în același timp la propriile trăiri interioare. Numai în acest fel poate fi acordată libertatea de exprimare și se poate crea un mediu sigur și infuzat de iubire și de acceptare.

Astfel, copilul crește armonios alături de părinte și amândoi învață unul de la celălalt arta comunicării și a relaționării sănătoase cu sine și cu ceilalți! 🙂

Află mai multe despre cum poți fi sprijinul de care copilul tău are nevoie citind articolele noastre despre parenting sau participând la atelierul tematic dedicat părinților care doresc să afle mai multe despre ce pot face în mod concret pentru a răspunde adecvat, înțelegător și iubitor nevoilor emoționale ale celui mic!

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *