Ochi pentru ochi și dinte pentru dinte

– este răzbunarea amară și iertarea dulce? –

Răzbunarea este o temă prezentă în viața noastră din cele mai vechi timpuri, regăsindu-se atât în marile opere literare și filosofice, cât și în arta cinematografică. Susțin însă studiile psihologice eficiența aplicării zicalei „Ochi pentru ochi” în cazul persoanelor care au suferit abuzuri? Este întotdeauna iertarea abuzatorului o parte esențială a vindecării?

În literatura de specialitate, răzbunarea este definită drept acțiunea de răspuns la o amenințare sau rănire percepută, cu scopul celui rănit de a cauza discomfort sau de a pedepsi persoana considerată responsabilă pentru rănirea sa.

Specialiștii consideră că  dorința de răzbunare apare atunci când victima dorește să reechilibreze balanța de putere dintre sine și cel care a cauzat durerea.

Dorințele de răzbunare au la bază nevoia de recăpătare a controlului personal asupra situației amenințătoare. Dorința de răzbunare nu echivalează însă cu punerea acesteia în act. Unele persoane utilizează așa numitele fantezii vindicative. Astfel, victimele abuzurilor de tip domestic și sexual pot petrece timp visând cu ochii deschiși la moduri în care agresorul poate fi pedepsit.

Fanteziile de răzbunare reprezintă un răspuns firesc în fața neputinței și pot servi la calmarea sentimentelor de frustrare și umilire, satisfăcând nevoia victimei de recăpătare a simțului controlului și de validare a propriei suferințe. Studiile din domeniul neuropsihologiei indică, de asemenea, faptul că dorința de răzbunare activează părți ale creierului responsabile pentru mecanismele de recompensă.

Dacă pe termen scurt, dorința de răzbunare și fanteziile vindicative pot reprezenta răspunsuri adaptative în fața durerii, utilizarea acestora pentru o perioadă lungă de timp devine disfuncțională. Studiile sugerează că, pe moment, dorința de răzbunare sau mai rar, punerea sa în act, pot oferi victimei simțul controlului și al siguranței.

Psihologia resentimentului

Concentrarea îndelungată asupra fanteziilor de răzbunare poate afecta atenția și implicarea persoanei în alte activități și poate menține sentimentele de neajutorare.

Mai mult, dorința de răzbunare a fost asociată cu: menținerea afectivității negative, de tip depresiv, un risc mai crescut de dezvoltare a tulburărilor psihiatrice, un nivel mai scăzut al satisfacției de viață, calitatea redusă a somnului și distres emoțional. În plus, specialiștii subliniază relația dintre dorința de răzbunare și simptomele stresului posttraumatic. Cele două fenomene se influențează reciproc.

Gândul la răzbunare poate trezi în victime amintirea evenimentelor traumatice, ajungându-se la menținerea unui cerc vicios al durerii și neputinței. Pentru ca victima să își recapete vitalitatea, sunt însă necesare parcurgerea mai multor procese psihologice și învățarea de noi modalități eficiente de creștere a încrederii în sine.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *