Nevoia de a fi buni

A fi un om bun reprezintă gestionarea  echilibrată dintre: a căuta să faci bine, a fi în ajutorul celorlalți vs. a nu accepta orice din partea oricui, a nu accepta să fii tratat cu lipsă de respect.

Fii bun cu toată lumea! – vorba populară care face referire la a veni în ajutorul tuturor celor ce au nevoie, de a avea o vorbă bună pentru toți, însă când devine această vorbă o problemă? Atunci când bunătatea este considerată naivitate – iar naivitatea se referă la incapacitatea cuiva de a stabili granițe și limite clare în interacțiunea cu cei din jur; practic, ajungem să sacrificăm propria bunăstare pentru a face altora pe plac.

De regulă, rezonăm cu acele persoane care au valori similare cu ale noastre, au aceeași manieră de a privi lucrurile, de aceea nu trebuie să acceptăm anumite compromisuri doar pentru a fi tuturor pe plac.

Paradigma simțurilor înșelătoare

De unde vine nevoia de a fi buni? Poate fi vorba de anumite mesaje din copilărie, de tipul: „când cineva îți dă o palmă, tu nu îi dai înapoi, ci întorci și celălalt obraz”. Poate fi vorba de anumite modele pe care am ales să le urmăm sau poate fi vorba de faptul că am învățat că un om bun este cel care se sacrifică pentru alții.

Oamenii prea buni pot fi oamenii care:

  • Au o lipsă de încredere în sine / lipsă de speranță – manifestarea credinței de tipul: nu merit mai mult;
  • Au o puternică nevoie de validare / aprobare – trebuie să le fie recunoscute permanent meritele, au nevoie să fie plăcuți de cei din jur, valoarea lor depinde de cum sunt percepuți de către ceilalți – sau de acceptarea lor<
  • Nu au limite / granițe în relații – încălcarea granițelor încă din propria copilărie poate conduce la imposibilitatea stabilirii granițelor sănătoase în viitoarele relații;
  • Se auto-învinovățesc frecvent – iau orice eșec asupra lor, dacă ceva nu merge bine consideră că este exclusiv vina lor;
  • Nu știu când să ia atitudine – le permit altora abuzuri emoționale fără să se plângă;
  • Își reprimă emoțiile, furia, frica – în această situație pot exista două consecințe: fie acumulează tot, și la un moment dat explodează, fie somatizează, făcând loc apariției anxietății, depresiei și tulburărilor emoționale;
  • Nu își validează propriile păreri – frica, nesiguranța, neîncrederea îi determină să accepte opinia altora, chiar dacă în sinea lor cred altceva.

De-a lungul generațiilor, copiii au fost crescuți în spiritul zicalei: „bine faci, bine găsești!”, însă binele pe care noi îl credem a fi de urmat poate să nu reprezinte același lucru pentru toată lumea, de aceea nu trebuie să ne sacrificăm, să acceptăm anumite lucruri sau să ne străduim peste capacitățile noastre pentru a fi pe placul celor din jur.

Suntem oameni și umanitatea vine la pachet cu imperfecțiunea

Dorința de a fi buni tot timpul poate veni, de asemenea, și din comparația socială care își pune amprenta asupra noastră. Părinții ne compară cu frații, profesorii ne compară cu ceilalți elevi, iar societatea propune și impune anumite accepțiuni ale termenului de bun astfel încât ne străduim să atingem acele standarde în încercarea de a ne simți valoroși, acceptați și integrați.

Dacă ne concentrăm pe propria evoluție personală, progresul va fi mai vizibil! Viața înseamnă a fi mulțumit tu de tine și abia apoi încercarea de a-i mulțumi pe ceilalți. A fi sau a nu fi bun depinde de ce reprezintă pentru cineva!

În încheiere aș vrea să îți las o întrebare la care să reflectezi: Pentru tine, ce înseamnă mai exact a nu fi suficient de bun?

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *