Ne vindecă autosugestia de orice boală? – efectul placebo (I)

Efectul Placebo este unul dintre cele mai cunoscute în rândul populației generale, termenul ajungând să fie folosit chiar și cu alte conotații decât cele de bază. În ceea ce privește eficacitatea acestuia, părerile experților sunt împărțite, dar, cu toate acestea, studiile remarcă importanța utilizării efectului placebo, fiind folosit chiar și în cercetare.

Termenul de placebo poate fi folosit ca inert sau activ. În primul caz, placebo inert se referă la o substanță inactivă farmacologic ce are un conținut neutru; pe când placebo activ face referire la folosirea unei substanțe cu efecte farmacologice, dar nu este considerată ca având un efect specific în cazul respectivei afecțiuni.

Prin extensie, placebo poate fi orice procedură terapeutică sau componentă acesteia despre care nu s-a demonstrat că administrarea ar produce o activitate fiziologică sau psihologică specifică având ca rezultat îmbunătățirea stării de sănătate a pacientului cu privire la afecțiunile pe care acesta le tratează.

!!! Cu toate acestea, placebo nu este un efect minune ce asigură vindecarea, ci acționează în general în ameliorarea simptomelor ce se resimt subiectiv. Nu putem vorbi de vindecare miraculoasă, placebo neavând nicio legătură cu paranormalul; practic nu se poate vorbi de vindecare fără un tratament adecvat ca placebo – ci de vindecare spontană sau inexplicabilă.

7 efecte psi care ne influențează comportamentul

Să ne imaginăm o situație ce are legătură cu Placebo: am putea să ne gândim că avem o rețetă de la medicul de familie cu care mergem la farmacie pentru a ne lua medicamentele de care avem nevoie pentru a ne trata afecțiunea de care suferim. Nu știm prea bine ce înseamnă acele pastile, ce conțin sau la ce alte afecțiuni se mai recomandă, dar știm că medicul are studii corespunzătoare și nu ne-ar recomanda ceva la întâmplare – așa că mergem pe încredere.

Această încredere ar putea descrie cel mai bine efectul Placebo. Avem încredere în medicul nostru și automat avem încredere că ne vom vindeca.

Un studiu realizat de Falk Eippert și colaboratorii de la University Medical Center Hamburg-Eppendorf din Germania la care au participat 15 bărbați fără probleme de sănătate descrie foarte bine mecanismul în care apare efectul Placebo. Acestora li s-a aplicat un stimul fierbinte pe mână, iar apoi mâinile au fost tratate cu două creme identice, inactive din punct de vedere terapeutic. Unui grup i s-a făcut cunoscut faptul că acea cremă este „un analgezic foarte puternic”, iar celuilalt grup i s-a spus că este o cremă obișnuită. 

Ulterior, au primit încă un stimul fierbinte, iar subiecții ce au fost tratați cu „analgezicul” au raportat mai puțină durere decât cei ce au fost tratați cu crema obișnuită.

Acest studiu a fost dublat și de examene RMN ce au demonstrat o activitate mai scăzut în zona cornului dorsal în cazul celor care au fost tratați cu „analgezicul”. Zona respectivă este o regiune a măduvei spinării implicată în percepția senzorială.

În principal acest tratament placebo se bazează pe autosugestia noastră. Cu cât suntem mai degrabă convinși că ne însănătoșim, cu atât mai repede ne îndreptăm către acea stare. Este ca o forță misterioasă a organismului care reușește să-și producă modificări la nivel fizic și psihic fără alte intervenții sau medicamente. Cu toate acestea, cunoaștem că organismul nostru este capabil de regenerare și întotdeauna caută să-și asigure starea de homeostazie, astfel punând în balanță, acest efect placebo nu mai este chiar atât de mistic.

Urmează să vedem într-un articol viitor pe ce se bazează acest efect Placebo și cât de eficient este în intervențiile medicale sau psihologice. Este oare un tratament minune care vindecă pe oricine de orice sau trebuie să fim destul de precauți în ceea ce privește implementarea Placebo în tratamentul de orice fel?

Eippert, F., Finsterbusch, J., Bingel, U., & Büchel, C. (2009). Direct evidence for spinal cord involvement in placebo analgesia. Science326(5951), 404-404.
Marks, I., Sibilia, L., & Borgo, S. (2010). Common language for psychotherapy procedures: The first 80. Rome: Centro per la Ricerca in Psicoterapia (CRP), 121-122.
Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *