Iresponsabilitatea față de sine (II)

Atunci când vorbim despre iresponsabilitatea față de propria persoană, este recomandat este să ținem cont de faptul că ne este greu să apreciem și cele mai mici lucruri realizate pentru noi, tocmai din cauza faptului că noi nu ne oferim această apreciere, iar tendința de a fi autoritari cu sinele poate deveni un comportament caracteristic și al relației pe care o avem cu ceilalți.

Totodată, neîndeplinirea acestor dorințe pe care le avem poate provoca o serie de conflicte, o serie de nemulțumiri și dezamăgiri, care ne vor afecta din ce în ce mai mult: pentru ca poate apărea senzația că noi nu merităm aceste lucruri, fapt pentru care nu le primim.

Însă lucrurile pot fi privite din altă viziune: dacă am întreprinde o analiză obiectivă și realistă asupra responsabilităților pe care le avem față de propria persoană și asupra celor pe care le au celelalte persoane față de noi, vom sesiza faptul că noi suntem cei care ar fi bine să îndeplinească anumite cerințe pentru starea interioară pe care o deținem.

Citește și: În fața empatiei, măștile cad…

Poate, cu ajutorul acestei reorientări de perspectivă, am reuși să apreciem mai mult ceea ce se întâmplă în jurul nostru: astfel, s-ar reduce numărul de dezamăgiri pe care le resimțim odată cu întâmpinarea unor evenimente sau așteptări neîndeplinite.

Altfel spus, ideea desprinsă nu este aceea de a rupe bariera unor limite și principii, ci ideea conform căreia, ar fi bine să încercăm să nu le mai punem oamenilor în cârcă anumite sarcini care nu pot fi îndeplinite fără o mare contribuție din partea noastră. Revenind la exemplul relației de cuplu, menționat în articolul anterior, satisfacția este dată de atracția, prezența și respectul reciproce, oferite de bunăvoie și fără a aștepta ceva în schimb!

Formarea unor așteptări duse la extrem, mai mult sau mai puțin, ne poate face să trecem prin stări foarte copleșitoare, dat fiind faptul că neîndeplinirea unor cerințe rigide poate fi văzut ca pe un act catastrofal, iar în altă ordine de idei, ne poate pune în situația în care să nu mai oferim apreciere și valoare a unor lucruri ce ar merita, din simplul fapt că nu sunt în consens cu cele pe care le idealizăm.

Prin urmare, faptul că îi facem pe oamenii din jurul nostru responsabili de anumite lucruri ce țin, mai degrabă, de propria persoană, poate face mai mult rău decât bine din mai multe puncte de vedere. În egală măsură, ce-ar fi dacă am pune în balanță toate aceste convingeri pe care le avem, pentru a le identifica pe cele care sunt mai mult distructive, decât constructive?

Ce-ar fi dacă ne-am acorda respectul pe care îl merităm, contribuind cu forțele proprii la satisfacerea trebuințelor ce depind de noi?

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *