Între realitate și fantezie (II)

Diferența între modul de gândire al primitivilor și cel al lumii moderne, spune Lévy Bruhl, trebuie căutată în cultură, nu în biologie. Este vorba mai degrabă despre o transformare, anumite credințe evoluând în altele pentru a răspunde nevoilor unei civilizații într-o epocă dată.

Acest lucru implică și posibilitatea că nici credințele de acum nu vor dăinui veșnic, ci, odată cu evoluția omului, evoluează și credințele sale, subiectul fanteziei, modul de gândire și de structurare a propriei identități.

Astfel, ceva ce într-un anumit timp pare de la sine înțeles și o regulă universală a lumii, în alt timp se poate dovedi a fi doar o construcție izvorâtă din fantezie care este acceptată de mulți oameni într-o perioadă anume. Aceasta se propagă prin însăși faptul că noi suntem ființe sociale și, prin urmare, le împărtășim celorlalți maniera noastră de percepție și interpretare, dând naștere unor idei care ne reprezintă pe mulți, dar pe niciunul în totalitate.

Între realitate și fantezie (I)

Relativismul perceptual neagă posibilitatea evaluării obiective. Experiențele însele diferă de la un individ la altul, însă și cele mai comune diferă în felul în care sunt interpretate, ceea ce numim relativism conceptual. De altfel, relativismul moral neagă existența unor criterii obiective de evaluare. Putem aduce în discuție fantezia mai ales când vorbim despre ceea ce este imaterial. Ideile și constructele abstracte împrumută multe elemente de pe teritoriul fanteziei. S-ar putea ca în aceste cazuri limbajul să nu poată cuprinde complexitatea lor.

Dacă primitivii aveau misticismul pentru a explica lumea, o modalitate complet fantezistă, cum ne pare nouă astăzi, mai târziu oamenii au explicat lumea prin religie, iar în modernitate o structurăm folosind știința.

În timp, fantezia a ocupat un loc mai mic în gândirea noastră, într-adevăr, odată cu avansul umanității și înglobarea multiplelor perspective. Observăm că în fiecare perioadă s-a crezut greșită maniera de înțelegere trecută și adevărată cea prezentă, cea la care noi, cei care gândim aceasta, participăm.

Ceea ce știința și gândirea rațională (la care ne cerem zilnic să facem apel) aduce în plus umanității este toleranța față de perspective diferite și testarea acestora, urmând reteoretizarea conform noilor descoperiri. Practic, mai multe puncte de vedere subiective sunt luate în considerare, ceea ce duce treptat către un grad de obiectivitate mai mare.

Jung preia ceea ce Lévy-Bruhl a teoretizat înainte și explică totul din punct de vedere psihologic. El își bazează pe teoriile primului mai ales scrierile privind arhetipurile. Jung încadrează aceste imagini colective mai întâi ca idei înnăscute, iar mai târziu scoate în evidență caracterul lor instinctual, comportamental și numinos, arhetipurile exprimându-se ca afecte și fantezii. Aceste imagini arhetipale pot fi privite ca reziduuri ale minții arhaice. (Mills, 2012).

O întrebare care îi preocupă pe cercetători este dacă putem vorbi despre ceva universal aici, o minte cosmică. Din perspectiva lui Jung (Segal, 2007), modernitatea a trebuit să se rupă de aceste rădăcini pentru a dezvolta un Eu conștient, dar nu trebuie considerat un stadiu final fiindcă, întorcându-ne la ce are să ne ofere inconștientul, facem un pas spre completitudinea ființei umane. Antropologul Claude Lévi-Strauss susține că în lumea modernă este vorba despre o știință a concretului, decât a abstractului.

Pentru a face față necunoscutului oamenii apelează adesea la fantezie și în acest fel umplu goluri în cunoaștere, caută sens – chiar un sens absolut, universal – sau salvare din ceea ce experimentează de multe ori ca fiind absurd, creând anxietate și senzația de vid.

Gardiner, R. M. (2014). Desire and Fantasy: The conditions of Reality between the Self an the Other. Graduate School of Art Theses. ETD 22. https://doi.org/10.7936/K74Q7RW4.
McInnis, C. (2012). The Cognitive Representation of Fantasy Versus Pretense. Providence College, 1-13.
Mills, J. (2012). Jung’s Metaphysics. International Journal of Jungian Studies, 1-25. DOI:10.1080/19409052.2012.671182
Segal, R. A. (2007). Jung and Lévy-Bruhl. Journal of Analytical Psychology, 52, 635–658. 0021–8774/2007/5205/635

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *