Încrederea în sine – cel mai bun prieten

De cele mai multe ori suntem puși în fața imprevizibilului, iar teama pune stăpânire atât pe gândurile noastre, cât și pe acțiuni. Suntem într-o continuă schimbare, motiv pentru care fiecare situație nou apărută ar trebui văzută ca pe o oportunitate.

Din păcate, mintea nu are sarcina de a ne face fericiți.

Oricât de raționali vrem să fim, avem tendința să proiectăm scenarii ipotetice, să vizualizăm răspunsuri, rezultate, fără a avea o temelie certă. Toate aceste imagini sunt reprezentate de gândurile noastre care au în centru viitorul, nicidecum prezentul. Astfel, abordarea, oricât de mult credem că ne ajută, mai mult ne sabotează.

De exemplu, după ce am primit posibilitatea unei promovări, suntem inundați de adrenalină, vrem să ajungem acolo, însă în momentul în care ni se dă o sarcină pentru departajare, teama ne ține pe loc. În acest context, nu acțiunea îndrumătorului ne-a stat în calea promovării, ci propria noastră proiecție despre un posibil eșec. Și uite așa ajungem să renunțăm la oportunitate înainte să fi încercat cu adevărat să luptăm pentru visul nostru.

Proiecția și reflexia relației cu tine însuți

Prin acesta am vrut să subliniez ideea de proiecție, pentru a reuși să înțelegem că majoritatea obstacolelor pe care le avem de înfruntat nu sunt, neapărat probleme reale, ci doar modul în care noi alegem să privim le face problematice. De la autosabotare până la crearea unei zone de confort cât mai „înguste” este doar un pas. Persoana temătoare se crede incapabilă, motiv pentru care preferă să se rezume la emoțiile constante venite din acțiunile obișnuite, fără a mai avea dorința de a se dezvolta.

Zona de confort este atât de puternică pe cât dorim noi să o lăsăm, iar ca singură armă pe care o putem folosi împotriva ei este încrederea în sine.

Avem în fața noastră două opțiuni: de exemplu, în cazul unei relații putem să stăm în relație doar pentru că avem siguranța „trecutului” (o falsă siguranță, de altfel) sau să lăsăm toate prejudecățile, temerile și să acceptăm noul în viața noastră? De cele mai multe ori, încrederea în sine face diferența.

O persoană temătoare, cu o stimă de sine scăzută, nu va reuși să se elibereze de presiunile venite din exteriorul / interiorul relației, motiv pentru care va decide să rămână. Ceea ce nu conștientizează pe moment este faptul că acea zonă de confort pe care a ales-o o ajută să-și mențină stima de sine scăzută.

Neîmplinirea personală nu este legată de partener, de locul de muncă, de situația financiară, ci doar de alegerile pe care le facem. Persoana în cauză își poate găsi motive pentru a rămâne, dar niciunul nu vizează propria fericire, ci se rezumă la obișnuință / presiuni / confort material.

Persoana care decide să iasă din relația avută acționează pentru propria liniște, pentru faptul că știe ce-și dorește, în ciuda neprevăzutului. Avem tendința să blamăm persoana care iese din relație, să invocăm motive, însă în spatele acesteia se află un om care se iubește pe sine, dar își iubește și partenerul, motiv pentru care decide că nu poate continua odată ce nu mai poate oferi sentimentele necesare.

Să fie întâmplătoare iubirea dintre un bărbat și o femeie, oare?

De cele mai multe ori, în momente dificile ne este mult mai ușor să ne refugiem în familie / în cercul de prieteni / în muncă, doar pentru a nega. Modul de abordare este de a fugi de probleme, nu de a le rezolva. Personal, ascult cu mare drag orice persoană ce dorește un sprijin, o susțin și mă bucur că pot oferi puțină alinare. Din păcate, impulsul venit de la mine nu este soluția unei persoane aflate în impas, de aceea consider că modalitatea cea mai bună de a ne rezolva problemele este de a le conștientiza, de a le accepta, de a renunța la proiecții (ce ar fi fost dacă…), de a petrece timp doar „tu și cu tine”, fără ca cineva să ofere soluții din exterior.

Pentru a reusi să ne dezvoltăm personal / profesional / social, avem nevoie de curajul de a încerca, iar acesta este rezultatul stimei de sine.  Încrederea nu este o lecție pe care o putem învăța, însă alegerea de a începe să evoluăm ne aparține.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *