În fața empatiei, măștile cad…

Empatie înseamnă să simți că ți s-au amorțit degetele, când îți vezi seamănul umblând desculț prin zăpadă, să-i deschizi larg ușa să intre la căldură și să împarți cu el singura pereche bună de încălțări pe care o ai. Elena Stan

Empatia este o abilitate exclusiv umană, ce presupune identificarea, într-o anumită măsură, cu celălalt, fiind astfel utilă pentru dezvoltarea legăturilor armonioase dintre oameni. Este și unul dintre elementele definitorii pentru inteligența emoțională:

Educația presupune sociabilitate, empatie, rezonanță și chiar „risipire” afectivă. Constantin Cocoș

Putem fi empatici doar dacă am trecut prin ceva cel puțin similar și experiența ni s-a imprimat sub formă de trăiri emoționale memorabile. Gradul în care ne manifestăm empatia depinde însă și de persoana care face obiectul acesteia. Vom fi mult mai empatici în cazul rudelor, al prietenilor foarte apropiați, și mai puțin empatici spre deloc în cazul străinilor. Afectivitatea în ansamblul ei influențează, deci, exteriorizarea acestei abilități.

Este vorba totodată și despre un instrument prin care putem evita multe neînțelegeri și conflicte; punându-ne „în pielea” celuilalt, vom înțelege mai bine emoțiile și stările de spirit ale acestuia. De asemenea, manifestând empatie putem obține sau nu confirmări despre capacitatea noastră de a comunica eficient, de a ne face înțeleși ori de a ne adapta pentru a crea un climat comunicațional optim.

În mod practic, a fi empatic înseamnă a asculta activ, a fi sensibil și atent la detaliile dezvăluirilor, a manifesta disponibilitate spre a-l înțelege pe celălalt, dincolo de prejudecăți. Cu alte cuvinte, a avea o dorință de conectare și receptare corectă și completă a motivațiilor intrinseci ale fiecăruia, prin raportare la propriile trăiri, experiențe și viziuni.

În fond, suntem creați dintr-o conștiință comună, având cu toții aproximativ aceleași predispoziții și abilități, manifestate însă la intensități variabile, în funcție de contextul specific fiecărui individ.

În definirea structurală a empatiei, sunt implicate însă multiple stări emoționale, precum și diverse nivele de reprezentare. Astfel, există:

– empatie cognitivă: a intui capacitățile cognitive ale celuilalt („Știu ce gândești!”), având ca efect direct observabil adaptarea discursului; vizează strict gândirea și nu implică stări emoționale; nu este profundă;

– empatie emoțională: extinde mai profund nivelul înțelegerii, către emoții, sentimente și stări („Știu ce simți!”); sunt activați neuronii-oglindă;

– empatia de tip compasiune: sau interesul de tip empatic înglobează celelalte două tipuri și extinde percepția în direcția acțiunii concrete; îl înțeleg pe celălalt și mă preocup să-l ajut („Te înțeleg, știu ce gândești și ce simți și vreau să te ajut!”).

În general, fiecare om este înzestrat cu toate aceste trei tipuri de empatie, însă în proporții variabile. În cazulrile extreme, una dintre ele lipsește în totalitate, fapt ce dezumanizează și transformă indivizii în roboți ciudați, hibrizi, pe jumătate oameni, predispuși la tulburări grave de comportament („Sociopații nu au empatie.” Ioan Stanomir)…

Există un miracol mai mare decât acela de a privi prin ochii celuilalt pentru un moment? Henry David Thoreau

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *