Imposibilul – un colțișor din mintea ta

„Imposibilul” e fără îndoială o slăbiciune a omului din toate timpurile.

La prima impresie, imposibilul, un concept cu totul original, reușește să se distanțeze de abstract și să îmbrățișeze concretul în deplinătatea sensului său. Dar, de cele mai multe ori, realitatea se dovedește a fi cu totul alta, imposibilul rămânând și el la stadiul de miraj al sinelui.

Și, indiferent de timpuri, imposibilul nu pare să-și fi schimbat contextul: reușim să facem din imposibil scrumul viselor uitate, combustibilul acelorași frici.

Imposibilul nu va putea fi vreodată o motivație veritabilă întrucât cadența reușește să facă diferența. Altfel spus, îmbrăcând posibilul în hainele imposibilului și făcând din acesta neputința noastră cea de toate zilele, nu facem altceva decât să ne blocăm potențialul, să ne mărginim orizonturile.

Imposibilul devine dușmanul tuturor dorințelor, planurilor, ideilor și gândurilor noastre atunci când refuzăm elaborarea unor strategii de rezolvare a problemelor, plecând însă de la identificarea adevăratei cauze.

Dar acest „imposibil” nu trebuie perceput totdeauna ca o atitudine pe care alegem să ne-o însușim în fața obstacolelor vieții, cu gândul că, în acest fel, vor deveni mai ușor de suportat doar pentru că „nu-și pot găsi rezolvare”.

Dragostea din om sau om din dragoste?

Atitudinea este generatoare a unui sentiment de falsă comoditate – deoarece atât problema, cât și cauzele sale ajung să persiste în măsura în care sunt tot mai mult ignorate. Imposibilul apare în fața oricăror probleme ca potențială atitudine, însă în umbra sa se ascund mereu șanse nenumărate. Pe drumul spre posibil, tot ce trebuie să ne amintim este că „e ok să nu fii ok”.

Imposibilul oferă timp, dar posibilul cere eforturi.

Eforturile pe care le solicită posibilul depind însă de: tăria voinței fiecăruia dintre noi, încrederea pe care o avem în forțele proprii și, nu în cele din urmă, de aspirația către autodepășire, de dorința a ieși din zona de confort.

Dacă accepți imposibilul, ajungi să disprețuiești omizile, dar, înfruntându-l,  prețuiești fluturii.

„Imposibilul” – iată acea noțiune pe care nici un profesor nu ar trebui să o prezinte elevului său, noțiune în care oricine independent de statut nu ar trebui să creadă.

De ce l-au numit „imposibil” când el poate fi împărțit în atât de multe posibilități?

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *