Granițele psihologiei judiciare

Psihologia judiciară este una dintre științele judiciare. Alte științe judiciare sunt ingineria judiciară, oceanografia judiciară, lingvistica judiciară, medicina judiciară, investigația digitală judiciară, patologia judiciară, arheologia judiciară sau antropologia judiciară. Toate aceste științe sunt folosite într-o varietate de investigații, cum ar fi frauda, înșelăciunea, hărțuirea sexuală, pornografia cu minori, vandalismul, furtul identității, falsificarea documentelor, piratarea software-ului, traficul de droguri, spălarea de bani sau activitatea teroristă.

În primul rând, știința psihologiei judiciare se diferențiază de celelalte științe judiciare prin lipsa utilizării echipamentelor tehnologice de ultimă oră, aceasta fiind o știință a gândirii, a analizei, a comportamentului și gândirii umane.

Precum menționam în articolul trecut, psihologia judiciară implică interacțiunea dintre psihologie și zona juridică – doar că, dincolo de această descriere, lucrurile devin confuze. Nu numai că psihologia judiciară este dificil de diferențiat de alte domenii din cercetarea penală pentru publicul general, dar în sine, definirea cu exactitate a psihologiei judiciare reprezintă o problemă pentru specialiștii din domeniu.

Pe de altă parte, exactitatea poate crea probleme mai mari, mai ales având în vedere multitudinea de ramuri ale psihologiei. Unii au încercat definirea psihologiei judiciare ca psihologie judiciară clinică, lăsând impresia că psihologia judiciară are mai mult ramuri în sine, cea clinică fiind doar una dintre ele.

După multe discuții, deși limitate ca participare între profesioniști, Asociația Psihologică Americană a decis ca psihologia judiciară să fie definită strict ca psihologie judiciară clinică, indiferent de alte înțelesuri, deși ei au fost cei care înainte au definit aceeași știință ca absolut tot ce se face din punctul de vedere al domeniului psihologic la confluența cu domeniul juridic. Spre deosebire de gândirea automată, nu este vorba doar de psihologia judiciară clinică, ci și de alte ramuri ale psihologiei: psihologia socială, comportamentală, cognitivă, experimentală, organizațională etc.

Citește și: Despre conceptul de nexus

O altă discuție a specialiștilor americani a relevat posibilitatea definirii conceptului de psihologie judiciară ca un concept tripartit, care să facă referire la psihologie judiciară clinică, psihologie judiciară experimentală și psihologie judiciară juridică. Ideea de psihologie judiciară juridică poate părea ciudată din perspectiva exprimării, dar este vorba de o problemă de traducere a înțelesului. Termenul „forensic” privește judiciarul, investigațiile, iar „legal” tradus ca juridic se referă la drept, teoriile de drept, legislație.

Din punctul de vedere al psihologiei judiciare juridice, aceasta și-a găsit aplicația în zone legislative cum ar fi: legea națională, competența martorului minor, detectarea minciunii, evaluarea competenței juraților, prezicerea violențelor, și psihologia de la nivelul poliției.

Diferențele dintre domeniul juridic și cel al psihologiei judiciare fac ca cel din urmă să-l sprijine pe cel dintâi prin oferirea legislatorilor de informații pe care altfel nu le-ar putea accesa, asistarea profesioniștilor din domeniul juridic, cercetarea sistemului juridic și a operațiunilor, precum și cercetarea fenomenelor psihologice din cadrul anchetelor judiciare.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

2 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *