Gândirea și hărțile mentale

Mai mulți cercetători aparținând Max Plank Institute for Human Cognitive and Brain Science și ai Kavli Institute for Systems Neuroscience, avându-l alături pe laureatul premiului Nobel Edvard I. Moser, au descoperit faptul că orientarea prin mediul înconjurător presupune formarea unui circuit asemănător unui veritabil sistem de navigație.

Teoria formulată de aceștia afirmă posibilitatea ca stocarea informației de la nivelul creierului să se facă în niște așa-numite spații cognitive, în care sunt puse în legătură nu doar date geografice generale, ci și relații dintre obiecte și experiențe.

Acest termen de „spațiu cognitiv” se referă astfel la hărțile mentale sub forma cărora ne organizăm experiențele; tot ceea ce întâlnim are proprietăți fizice, fie că este vorba despre un obiect sau de o persoană, astfel că fiecare lucru poate fi aranjat de-a lungul unor dimensiuni diferite, ceea ce înseamnă că, urmând un proces de categorizare și în funcție de dimensiunea interesului, experiențele pot fi stocate mental mai aproape sau mai departe unele de altele.

Ce este important în legătură cu circuitele mai sus menționate este că acestea se activează în mod singular în relație doar cu poziționarea în spațiu față de un fenomen anume, activându-se atât atunci când este necesară orientarea și navigația, cât și învățarea.

Dacă nu ai decât un ciocan, totul ți se pare a fi un cui

Deoarece confruntarea cu noi concepte și integrarea lor la nivel simbolic și reprezentațional neuronal presupune de asemenea crearea unor noi astfel de circuite, cercetătorii au putut formula următoarea concluzie:

creierul stochează informația sub forma unei hărți mentale, indiferent că este vorba de un spațiu real ori de spațiul dintre dimensiunile noastre cognitive, iar înlănțuirea ideilor poate fi astfel considerată un drum printre spațiile gândurilor noastre, de-a lungul diferitelor dimensiuni mentale.

Iar acest spațiu se formează și reformează în continuu, flexibilitatea și adaptabilitatea acestuia fiind folositoare cu atât mai mult în contexe noi și chiar complet necunoscute. Folosind hărțile spațiilor cognitive, putem astfel anticipa cât de similar este ceva nou față de ceva deja cunoscut, punându-l în relație cu dimensiunile existente, realizând de asemenea și inferențe în ceea ce privește comportamentul ce urmează a fi adoptat.

Este importantă așadar promovarea unei gândiri cât mai flexibile și deschise către experiență și noutate, dar și creativitate, asigurând astfel o bună premisă procesului de învățare și de dezvoltare cognitivă.

Navigating our thoughts: Fundamental principles of thinking
Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *