Frauda de a fi tu însuți

Sindromul impostorului se referă la îndoiala privind propriile capaciăți și abilități, neasumarea succesului și o îngrijorare constantă că ceilalți ar putea descoperi lipsa de competență (uneori inexistentă) a persoanei în cauză. Pe scurt, este despre a te simți ca un impostor – ca și cum nu aparții unui grup / loc sau ca și cum ai intrat acolo doar pentru că ai avut noroc.

Cum ia naștere sindromul impostorului, cum ne poate afecta și cum îl putem reduce?

Sindromul impostorului este un tipar psihologic care ne face să ne îndoim de propriile realizări, să credem că nu suntem suficient de inteligenți sau competenți și să avem o permanentă teamă că la un moment dat vom fi descoperiți și că ceilalți vor afla adevărul despre noi. Sindromul impostorului mai este numit în literatura de specialitate și: fenomenul impostorului, experiența impostorului, sindromul fraudei, frauda percepută.

Cine (mai) suntem dincolo de mediul online?

Pauline Rose Clance și Suzanne Imes (psihologi) au fost primele care au studiat sindromul impostorului, la sfârșitul anilor 1970. De obicei, sindromul impostorului se manifestă mult mai des în cazul studenților, absolvenților sau celor care încep un job nou sau o poziție mult mai înaltă. Persoanele afectate sunt cele care au rezultate ridicate, dar care nu reușesc să accepte sau să interiorizeze succesul lor. Ele pun succesul mai degrabă pe seama norocului și nu a abilităților proprii.

Există câteva subtipuri:

  • Perfecționistul – pentru el, competența înseamnă perfecțiune. Orice nu se ridică la aceste standarde înalte, este considerat un eșec – acest tip de perfecționism mai este denumit și perfectionism patologic;
  • Geniul natural – își măsoară competența prin cât de ușor obține rezultate;
  • Superfemeia / superbărbatul / superstudentul – compentența pentru ei se referă la a reuși să jonglezi simultan cu mai multe roluri și responsabilitati;
  • Expertul – își măsoara competența prin volumul de informații teoretice și experiența pe care o are;
  • Solistul – își recunoaște competența doar dacă el singur a contribuit la o realizare, fără ajutorul altora.

Simptomele se manifestă pe mai multe niveluri:

  1. Cognitiv: convingeri și gânduri distorsionate;
  2. Emoțional: frustrare, dezamăgire față de propria persoană, rușine, îndoială;
  3. Comportamental: nu vorbesc despre temeri, fac verificări înainte de a trimite o sarcină.

Din ce cauză apare sindromul impostorului?

Sindromul impostorului își are rădăcinile în copilărie. Cei care s-au dezvoltat într-un mediu familial în care se punea un accent foarte mare pe succes și pe realizări sau care au primit mesaje contradictorii de la părinți (erau foarte lăudați, apoi imediat criticați) au un risc mai mare de a se confrunta cu sindromul impostorului.

5 tipuri de persoane care îți pot distruge viața

Pentru a avea succes și a ne îndeplini obiectivele trebuie să ne asigurăm că dorințele și acțiunile ne favorizează pe noi, nu pe ceilalți! Planurile personale și standardele pe care singuri le conturăm și le stabilim trebuie să fie în beneficiul propriu, iar teama că ceilalți ne vor vedea așa cum suntem cu adevărat trebuie înlocuită cu bucuria că cei din jur ne pot vedea în modul nostru natural și ne vor aprecia / iubi / accepta pentru ceea ce suntem!

Pentru mai multe detalii și modalități de prevenire a sindromului impostorului, următorul link vă poate ajuta: Overcoming Imposter Syndrome 🙂
Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *