Este violența o trăsătură de personalitate?

Putem descoperi în literatura de specialitate, după momentul istoric, limba sau preferința autorului, numeroase denumiri pentru profiling, precum: „offender profiling”, „psychological profiling”, „personality profiling” sau „crime analysis”.

Dar cea mai bună și completă denumire a fenomenului cunoscut publicului drept profiling sau criminal profiling, este criminal investigative analysis, sau analiza infracțională investigativă.

Această analiză este, de fapt, ceea ce se dorește a fi criminal profiling, și anume acea analiză care include mai multe tipologii de crime, nu numai omorurile sau omorurile violente, și o analiză mai largă a mai multor detalii: scena infracțiunii, infracțiunea în sine, infractorii, victima și chiar și detectivi-polițiști de la scena infracțiunii.

Ceea ce trebuie observat este trecerea dinspre o analiză de bază a infractorului spre o analiză completă, a infracțiunii, cu includerea profilului psihologic și de personalitate al infractorului căutat. Evoluția s-a făcut prin intermediul unei cercetări extensive din partea cercetătorilor și a oamenilor de știință din domeniile conexe în ceea ce privește experiența victimei și a infractorului sau atacatorului acesteia.

Astfel s-a descoperit, când s-au făcut niște Analize Investigative Infracționale asupra unor cazuri vechi sau foarte vechi pentru a se testa logica noului instrument, cât și componentele sale, unde anume pică atenția detectivilor de această dată și concludența probelor, mărturiilor și deciziilor de la acea vreme.

În cazul lui Marylin Reese Sheppard, o femeie oarecare din Statele Unite ale Americii, omorâtă în toiul nopții în casa sa, ucigașul a hotărât să aranjeze scena crimei astfel încât să pară fie viol, fie tâlhărie, fie furt depășit. Niciuna din premisele arătate de ucigaș nu este reală și la final se dovedește prin analiza făcută la mulți ani distanță, atât a detaliilor de la fața locului, cât și a mărturiilor, motivațiilor arătate și bănuite, că, cel mai probabil, ucigașul femeii era chiar soțul ei.

Psihologia judiciară – mai mult decât profiling și scenarii de film

Aceasta nu și-a ridicat în vreun fel nivelul de pericol la care s-a supus, stilul ei de viață fiind liniștit și ocrotit, iar micile detalii de la fața locului nu aveau finalitatea căutată de polițiști-detectivi care se ocupau de caz și care aveau acces la multe date despre foarte multe infracțiuni pentru a vedea teatrul scenic de la locul crimei.

Ceea ce l-a incriminat pe soț au fost chiar detaliile spuse de el însuși în cursul anchetei, lipsurile din spusele sale l-au dat de gol, coroborate cu dovezile, mărturiile celorlalți, ciudățenia absențelor în motivația arătată fățiș și motivația reală.

Aici, fiind perioada de cotitură pentru profiling, se face referire la explorarea științifică psihologică a lui Freud, care a determinat că există o forță în toți oamenii și că ceea ce ne ajută să facem bine sau să ajungem undeva bine pentru noi, la fel este și o forță distructivă care poate împinge oamenii să facă rău, să comită infracțiuni sau crime. Într-adevăr, s-a descoperit în urma studiilor că emoția cea mai comună din spatele actelor violente este furia, urmată de frustrare și frică.

Printre altele, în Teoriile Psihologice ale Infracțiunii unor autori, se vorbește despre faptul că anumite caracteristici ale oamenilor violenți tind să fie izvorul pornirii de a comite infracțiuni sau de motivație a acestora, cum ar fi: egocentrismul, impulsivitatea, narcisismul, paranoia, compulsiunea obsesivă, agresivitatea, sadismul, ambivalența sau labilitatea emoțională.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *