Este și neasumarea tot o alegere

Fericirea devine un destin în măsura în care ne asumăm responsabilitatea față de noi înșine.

– Editorial martie 2020 –

Asumarea propriei fericiri este mai dificilă decât cea a propriei nefericiri. Suntem atât de învățați să ne culpabilizăm și să ne dăm noi singuri „pumni în cap” încât am ajuns să trăim chiar comod cu asta.

 „Nu mă pot schimba, ăsta sunt!” Cu alte cuvinte, deresponsabilizarea a devenit parte din – dacă nu chiar toată – identitatea noastră.

Ceea ce este încă greu de înțeles, acceptat și asumat este faptul că suntem în egală măsură de responsabili pentru a ne face fericiți, pe cât și nefericiți: nu e soartă, nici un noroc să fim echilibrați, bucuroși, sănătoși.

Fericirea e alegere. Sănătatea este și ea, într-o bună și mare parte, alegere.

Și da, nefericirea este un destin în măsura în care nu ne asumăm responsabilitatea față de propria viață.

Luna aceasta vom vorbi foarte mult despre acest lucru. Vom repeta, din nou și din nou și de câte ori e nevoie, că în realitate nimeni nu decide pentru noi și nici nu face în locul nostru nimic; decât dacă o permitem.

Pentru că o fi „dezvoltarea o chestiune ce ține de capacitatea individului”, spune Carl G. Jung, însă tot el ne spune că, „în măsura în care, trădându-ne propria lege, nu devenim personalitate, ne ratăm sensul vieții.”

Pentru că și neasumarea este tot o alegere!

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *