Erorile de părtinire ale memoriei

biasurile cognitive care survin în tratarea informațiilor –

Dacă în articolul precedent am prezentat pe scurt cum funcționează memoria și am încercat surprinderea caracteristicilor esențiale, trebuie să înțelegem și mecanismele care produc erori în acest proces, fie că este vorba despre faza de encodare a informației, cea de păstrare sau reactualizare.

Avem tendința să credem că ne amintim lucrurile exact cum s-au întâmplat, că detaliile pe care ni le amintim sunt reale și ajungem des în conflicte cu diferite persoane din această cauză. Însă acum știm că memoria este un proces de reconstrucție continuă, aici survenind erori.

Ca orice proces, și acesta are limite. Importanța cunoașterii acestora poate fi un punct de plecare pentru aplanarea conflictelor și regândirea lucrurilor în care credem cu vehemență. Spre exemplu, două persoane participă la același eveniment. După o perioadă de timp, discută despre asta și constată că își amintesc lucruri diferite. Este momentul în care apar contrazicerile, iar fiecare crede cu tărie că are dreptate. Însă, e foarte posibil ca niciunul să nu mintă, ci pur și simplu să cadă în capcanele și erorile sistematice ale memoriei.

Prima întrebare la care încercăm să răspundem este: de ce uităm?

Conform lui D. Eagleman, nu timpul care trece este dușmanul amintirilor, ci noile informații.

Neuronii care sunt conectați în anumite rețele, ceea ce reprezintă amintiri, pot fi cooptați în altele în funcție de necesitate. Poate apărea de asemenea și interferența: când informații noi împiedică reamintirea celor vechi sau invers. O legătură între neuroni care nu este activată frecvent începe să se estompeze. Putem uita și din cauza eșecului de codare. Dacă nu ne focusam atenția asupra informației respective, aceasta nu este stocată în memoria pe termen lung.

În momentul în care discutăm despre memorie, este necesar să explicăm biasurile cognitive care survin în tratarea informațiilor. Acestea sunt niște erori sistematice de gândire care apar din cauza sistemului de gândire rapidă, sistem automat și inconștient. (Daniel Kahneman, 2012).

4 erori de părtinire ale memoriei

Unele dintre cele mai frecvente sunt biasul privirii retrospective: judecăm un eveniment ca fiind previzibil după ce s-a produs, însă înainte de a se produce nu avem nicio idee că s-ar putea întâmpla, replica celebră aici fiind „știam eu, era previzibil”. Spre exemplu, multe persoane au afirmat că pandemia de coronavirus era un eveniment previzibil având în vedere efectele încălzirii globale, modul în care țările asiatice își aleg alimentele, etc., însă aceștia nu anticipau de fapt evenimentul.

Un alt bias este efectul simplei expuneri: dacă un stimul nu este privit negativ de la început, expunerea repetată la acesta va crește șansele că el sau alții din aceeași categorie să fie evaluati pozitiv.

De exemplu, dacă un produs al unei firme nu ne creează o părere negativă la început, vederea acestuia în reclame destul de des s-ar putea să ne aducă în punctul în care avem o părere bună despre el. Este vorba despre modul în care creierul preferă familiaritatea, iar aceasta se distinge greu de adevăr. (Kahneman, 2012; Zajonc, 1968).

Alte erori pot fi accesibilitatea memoriei, apărând în momentul în care prima informație din minte ni se pare corectă și reală; efectul de primacitate, în sensul în care tindem să reținem mai bine prima informație dintr-un șir.

În afară de biasurile cognitive, mai există și alte limite ale memoriei. Spre exemplu, Elizabeth Loftus a demarat experiemente prin care a indus amintiri false subiecților prin apelul la situații plauzibile care se puteam întâmpla în copilăria lor: piederea într-un mall. De asemenea, ea și-a dat seama că modul în care este pusă o întrebare modifică răspunsul: subiecții au răspuns diferit când au fost întrebați cât de repede mergeau mașinile când s-au lovit vs când s-au izbit.

Amintirile noastre sunt fragile și se pot estompa cu timpul, putem avea lacune din cauză că nu ne focusăm atenția, putem avea blocaje, ni se pot induce amintiri prin sugestibilitate, iar acestea pot fi modificate de erorile de gândire, însă conștientizarea acestor aspecte poate optimiza modul în care tratăm informația.

* * *

Psychologie – Les sept péchés de la mémoire
Psychologie – Deux troubles de la mémoire
Psychologie – Comment les souvenirs se forment-ils ?
Eagleman, D. (2018). Creierul, povestea noastră. Bucuresti: Editura Humanitas.
Kahneman, D. (2012). Gândire rapidă, gândire lentă. Bucuresti: Editura Publica.
Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *