Epuizare, iritabilitate și depresie

În viață, cu toții simțim la un moment dat nevoia de a evada din rutina cotidiană. Cum se ajunge aici?

Prea multe sarcini la locul de muncă, acasă responsabilitățile cad toate pe umerii noștri, devenim nervoși, nu mai avem timp pentru a face ceea ce ne place, amânăm excursiile, întâlnirile cu prietenii au devenit de domeniul trecutului, shoppingul nu ne mai atrage, uităm să ne sunăm părinții, parcă nu mai avem timp nici să respirăm – trăim într-o lume în care totul se desfășoară cu rapiditate, dar oare nu suntem și noi cei ce grăbim mersul lucrurilor?

Ce a trecut a dispărut; ceea ce speri este absent; doar prezentul este al tău! Carpe diem!

De cele mai multe ori, noi suntem cei ce ne provocăm suferință, eșecuri și chiar dezamăgiri dureroase. Suntem creatorii propiei vieți, de aceea, succesul și fericirea depind de noi înșine! Uităm să trăim autentic și înlocuim lucrurile firești și care ne-ar aduce fericire pe timp îndelungat cu episoade marcate de fericire temporară.

Goana după avere, după plăceri trecătoare, obiectivele nerealiste pe care ne dorim cu ardoare să le atingem sau chiar concurența pe care o avem cu colegii de muncă sau cu prietenii conduc la epuizare. Epuizarea apare atunci când începem să devenim ineficienți, când abandonăm proiecte pentru care altă data am fi fost dispuși să luptăm până în pânzele albe, apare atunci când renunțăm la orice pentru un moment de relaxare și revigorare.

Aceasta poate fi de mai multe feluri:

  • Epuizare fizică – simți cum fiecare mușchi al corpului cedează; te simți fără vlagă și nu mai poți face lucrurile pe care le făceai înainte;
  • Epuizare psihică – te simți obosit în permanență, ai nevoie de multe ore de odihnă pentru a te reface, îți pierzi concentrarea;
  • Epuizare emoțională – te simți golit din punct de vedere emoțional, nu ai relații apropiate cu nimeni și nu îți dorești să cunoști oameni noi.

Aceste tipuri de epuizare pot apărea independent una de cealaltă sau pot constitui un cumul rezultând astfel sindromul de burnout. Epuizarea conduce la stări de nervozitate, ne simțim neînțeleși, devenim irascibili și suntem precum un arici cu cei dragi / apropiați.

Iritabilitatea este termenul utilizat pentru a descrie o persoană ce experimentează schimbări rapide de dispoziție, de multe ori exagerate sau discordante, nejustificate de contextual sau situația de viață prezentă (plânge fără motiv, râde necontrolat sau isteric, reacții colerice în lipsa unui stimul extern).

Iritabilitatea ne înstrăinează de cei apropiați, aceștia ajungând să se îndepărteze de noi din cauza faptului că nu ne înțeleg reacțiile. Iritabilitatea, în unele situații, se poate suprapune cu impulsivitatea și imaturitatea emoțională reprezentând un factor de risc al conduitelor autodistructive sau al comportamentelor antisociale.

Trăim deconectați într-o lume care și-a pierdut coerența de sine

Epuizarea fizică, emoțională sau psihică conduce la iritabilitate, iar de aici până la depresie mai este un singur pas. Depresia este o tulburare afectivă care se manifestă prin modificarea semnificativă a dispoziției. Totodată, este un inamic redutabil tocmai prin faptul că, de cele mai multe ori, semnalele care avertizează declanșarea tulburării sunt ignorate.

Cauzele depresiei sunt variate, însă viziunea unanimă (actuală) a cercetărilor și clinicienilor impune un model bio-psiho-social în care, la instalarea depresiei contribuie atât perturbări biochimice la nivelul creierului, cât și cauze psihologice (personalități fragile) sau sociale (stresul cotidian, evenimente de viață negative, ostilitatea mediului, etc.). În aproape un sfert din cazuri, primul episod depresiv se produce ca o reacție la un eveniment de viață negativ*. Ulterior însă, episoadele se pot repeta fără nici o cauză aparentă.

Accentuam și în precedentele articole faptul că suntem creatorii propiei vieți și de noi depinde dacă alegem să fim fericiți sau nu! De ce să luptăm pentru dorințe nerealiste, de ce să credem cu ardoare în gânduri disfuncționale, de ce să ne punem fericirea în mâinile altui om, când putem să investim în noi, să evoluăm constructiv, sănătos și fericit?

Așadar, să luăm aminte la ceea ce spuneam și în articolul Suferința – suntem prizonierii propriilor acțiuni? și la cele menționate în acest articol și să ne construim o lume a frumosului, marcată de gânduri realiste ce ne permit evoluția și ne conduc spre comportamente productive. 🙂

*What are the signs of mild depression?

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *