Editorial decembrie 2019

Retrospectiva 2019

Privim adeseori în urma noastră la momentele de cotitură. Ne căutăm repere, ne căutăm motivații – uneori ne căutăm și scuze…

Am vorbit mult anul acesta despre cât de necesare ne sunt sistemele de referință și astfel despre cât de mult depindem de resorturile noastre de siguranță în fața neprevizibilului. Omul este prea puțin asemenea unei trestii, care să se îndoaie fără să se frângă…

Dar cel mai mult m-am gândit la cât de mare și importantă este responsabilitatea față de propria persoană – despre cât de mult din ceea ce credem că ni se întâmplă prin exercițiul unor forțe exterioare are loc, de fapt, prin forța imprimată de impulsurile interioare.

Și mi-am dat seama că această responsabilitate atârnă greu pe umerii noștri, că este o „povară” precum viața primită la naștere – dacă nu, chiar viața în sine este responsabilitatea însăși! Pentru că, oricât de răsuflat ar fi devenit faptul că suntem responsabili de fericirea și prosperitatea noastre, de multe ori este mai dureroasă și copleșitoare responsabilitatea față de nefericirea noastră…

Să încercăm, măcar, să ne asumăm că nu am știut întotdeauna cel mai bine, ba chiar că nici în continuare nu vom ști mereu care-i alegerea cea mai potrivită.

Că am comis și vom mai comite multe, mai mici și mai mari, erori.

Că suntem oameni și că suntem imperfecți și că greșim, pentru că altfel nu avem cum să învățăm, decât mergând tot înainte cu viața, decât trăind tot înainte cu responsabilitatea.

Și să ne iertăm pentru acestea. Să fim mai îngăduitori cu noi și să privim lucrurile în perspectivă: ieșim din anul ce-aproape c-a trecut nu doar vii, nu doar prezenți – încă; ci mai bogați, cu mai multe povești, cu mai multe întâmplări și cu mai multe lecții.

Un pic mai înțelepți.

Un pic mai noi.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *