Editorial de vară târzie

– sau contradicția de neîmpăcat: autenticitatea față cu nevoia de validare –

Nu vine ușor să ne acordăm clemență pentru faptul că suntem imperfecți.

Ultimele luni au fost despre oportunitățile neașteptate care, cu toate că nu s-au concretizat toate, au reușit să ne ofere cel puțin o perspectivă mai clară a ceea ce ar trebui să însemne negociere, echitate și seriozitate.

Au fost luni care ne-au învățat ce înseamnă diversitate – în opinii, în gusturi, în valori –, flexibilitate la nevoie și adaptare la neprevăzut și incert.

Au fost, în fond, niște luni în care s-au remarcat mai mult decât oricând poveștile de viață ale fiecăruia, resursele și limitările de care dispunem în situații mai mult sau mai puțin de criză.

A fost o vară care a vorbit despre năzuința noastră de mai mult, de mai bine, în ciuda și datorită angoasei profund umane față de nou și necunoscut.

A fost o vară a dedicării și a formării, care ne-a pus în lumină faptul că nu știm întodeauna să ne organizăm, să folosim cu utilitate timpul de care dispunem și care, iată, cât de repede trece!… Amânăm, ne eschivăm și îl pierdem, când de fapt mai bine am face că tot acest timp pe care încercăm să-l „omorâm” nu este ‘decât’ viața noastră, existența noastră.

Din afară, e simplu ca lucrurile să arate bine; e simplu să le arătăm celorlalți că se supără pe nedrept, le e simplu și lor s-o facă atunci când nu au nici un motiv aparent să considere că nu mai facem și nu mai suntem așa cum aveau nevoie.

Ce nu se știe însă e că ne vine mult mai ușor să ne supărăm pe noi înșine. Să ne învinovățim, judecăm și punem la zid doar pentru că avem și noi nevoi.

Și-atunci, ce să facem, cum să fim ca să-mpăcăm aceste două contradicții? Cum ajung să se-nțeleagă și să coexiste nevoia de autenticitate liber exprimată și nevoia de apartenență, de validare?

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *