Drumul către sinele copiilor noștri (II)

Continuând ideile lui Violet Oaklander prezentate anterior, referitoare la dezvoltarea autentică a sinelui copilului, în procesul de lucru cu furia există trei etape:prima o reprezintă discuția cu copiii noștri despre sentimentele lor, a doua are în vedere faptul de a le oferi copiilor modalități de a-și exprima furia, după ce și-au conștientizat și recunoscut acest sentiment, iar a treia presupune dezvăluirea și exprimarea furiei ascunse, determinate de anumite traume din trecut.

Pentru toate acestea Violet Oaklander propune o multitudine de metode prin care le putem pune în practică, ajutându-i pe copii să-și gestioneze sentimentele neconștientizate sau nerecunoscute anterior. În cazul adolescenților, provocarea este aceea de a-și găsi o identitate proprie și a de „a stabili un sine separat” (p. 124).

Lupta se dă între sinele introiectat, al copilăriei, care „se agață de țelurile și standardele părinților” (p. 128), și „sinele emergent al adolescentului” (p. 128). În această luptă, mecanismele de apărare ale adolescenților sunt proiecția, negarea și fantezia, iar modul în care poate fi ajutat un adolescent au în vedere stabilirea unei relații, stabilirea contactului și întărirea sinelui și dezvoltarea emoțională.

Există numeroase tehnici proiective pe care Violet Oaklander ni le propune în lucrul cu adolescenții: desenele și testele proiective, marionetele, filmarea video, tava cu nisip, explorarea polarităților, cărțile de povești, diverse de joc, utilizarea chestionarelor.

Atunci când dorim să hrănim sinele copilului, trebuie să ținem cont și de faptul că nu numai ideile sau afirmațiile negative pe care le interiorizează le pot face rău acestora, ci chiar și acelea pozitive le pot fi vătămătoare!

Nu ne pregătim copiii pentru viață asunzându-i de ea!

Lauda exagerată îl poate face pe copil să-și piardă încrederea în sine. În locul afirmațiilor de tipul „Ești atât de minunat!”, părinții trebuie să ofere aprecieri concrete copilului (p. 190).

În lucrul cu copiii mici, cel mai important este să știm să-i ascultăm, tocmai pentru că acestora le lipsește vocabularul care îi ajută să-și exprime nevoile. Câteva sfaturi pentru a le veni în ajutor acestora ne propune Violet Oaklander: a intra în ritmul copilului și a sta la nivelul lui, a clarifica – atunci când nu-l înțelegem, nu trebuie pretins că l-am înțeles, a folosi o voce naturală, lipsită de ironie, a-l lua în serios pe copil, a folosi cuvinte pe care le înțelege, a nu-i ține prelegeri, a-l privi în ochi și a folosi figurine pentru a pune o anumită situație în scenă sau a folosi jocurile de rol.

Având o experiență deosebit de bogată în lucrul cu copiii de toate vârstele, Violet Oaklander ne propune modalități foarte ingenioase și totodată practice prin care putem să-i ajutăm să-și descopere sinele și, în același timp – și cel mai important –, să se dezvolte în relație cu ceilalți, deoarece „a-i învăța pe copii să ierte, să iubească și să se hrănească pe sine este vital” (p. 292).

Oaklander, V. (2006). Comoara ascunsă. O hartă către sinele copilului. București: Editura Herald.
Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *