Dincolo de izolare: am regăsit fericirea pe care atât de puțin o apreciam?

Izolarea s-a dovedit a fi un veritabil test de rezistență din multe puncte de vedere, având parcă un „talent” de a scoate la iveală lucruri aparent irelevante pentru banalul… stat acasă. Mintea, ea singură, începea să hoinărească prin locuri, timpuri și pe la oameni fără nici o legătură cu ceea ce făceam la acel moment, dezvăluind tot felul de lucruri pe care altfel nici nu ne-am fi propus să le abordăm ori poate nu am fi reușit să le aducem în atenție cu așa de mare intensitate!

Viața în sine părea să fi devenit „prea mult”, că ne era tot mai dificil să ducem ceva până la capăt ori să reușim să ne organizăm – în jurul nostru părea să fie o avalanșă de greutăți care ne solicitau atenția.

Ca și când restricțiile de mișcare impuse ne-au aruncat și într-o stare de imposibilitate existențială…

Totuși, singurul lucru ce ne poate ajuta într-un astfel de context nu este „decât” capacitatea de a ne putea privi deschis pe noi înșine și de a lua act de prezența acestor dificultăți, încercând să punem în cuvinte toate stările pe care le traversăm – este disconfort? descurajare? plictiseală? Iar un prim pas bun de a pune ordine în propriul haos mental este de a lua act de existența acestuia: a-l numi îi dă o formă, o identitate, îi legitimează prezența și îl definește într-un anumit repertoriul de „lucruri de care trebuie să ne ocupăm”.

De ce mă pui să stau cu mine

Fiecare dintre noi s-a confruntat cu această dificultate de a nu ști ce să facă cu ceea ce a venit către sine în acele zile de izolare și de nesiguranță; întreaga situație a fost nouă, nemaiîntâlnită și cu atât mai copleșitoare, părând că s-a răsfrânt asupra noastră cu totul și că a contaminat și celelate aspecte ale vieții obișnuite.

Dar tocmai că nu știam ce aveam de făcut concret ori cât va mai fi durat acea „nebunie” de izolare a fost ca și când nu știam ce să mai facem cu noi, cu vieție noastre în acele zile… Știam că trebuie să așteptăm, să avem răbdare… dar cât?

Și ce așteptam mai exact? Ce credeam că vom întâlni dincolo de acele zile și de acea suspendare a existențelor noastre?

Pentru că, iată: ne reîntâlnim aici, dincolo de acel „atunci” al haosului și a deznădejdii: am întâlnit siguranța? Trăim în libertate interioară? Am revenit la acel „cu adevărat fericiți” pe care îl apreciam atât de puțin înainte? Trăim în oportunitate, în autenticitate? Ne-am luat viața în mâini și ne trăim destinele așa cum ne dorim să fim – haștag liv dă laif iu lăv?

Sau ne-am obișnuit și cu descurajarea, cu apocalipsa?

De ce impactul izolării este pe termen lung și nu afectează doar sănătatea mentală

Poate că singurul lucru pe care chiar îl puteam face în acele zile și îl putem face și acum la fel de bine este să nu facem nimic… – sau nu chiar nimic ci, mai bine zis, să contemplăm. Să adoptăm acea atitudine senină a spiritului budist de a face ceva prin însuși actul de a nu face ceva, ci de a fi…

Să trecem la un alt fel de acțiune – cu cap, cu suflet, cu spirit.

Să fim, să expirăm și… atât. Să fim o prezență care face bine prin ea însăși, asemenea plantelor. Să le admirăm și să învățăm de la ele capacitatea pur și simplu de a fi – da, poate că plantele fac fotosinteză și ceva util (din punctul nostru de vedere, cel puțin) pentru lumea din care fac parte, dar ele în primul rând o fac pentru ele însele. Ele sunt ca să fie, respiră ca să fie și… atât. Nu se pot muta de unele singure, nu pot decât să fie și să… crească, cu ceea ce au în jur.

Or, nu este aceasta însăși definiția rezilienței?

Dar cât de greu este să ajungem să fim, nu-i așa?, când tot ce suntem învățați de-a lungul vieții noastre este să facem… Bine că tot de la natură avem și un instrument foarte puternic, înnăscut, care ne potențează pentru această aptitudine de a fi – și anume capacitatea de a ne observa pe noi înșine, de a ne sesiza, de ne vedea noi pe noi și ce se întâmplă cu noi.

Iar de aici, de la această formă de a fi, vom putea ajunge și să punem ordine în haos și în univers, pe mai departe…

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *