Despre utilitatea grupurilor terapeutice în dezvoltarea copilului

Momentul în care un copil descoperă cu adevărat lumea mare, din afara familiei, este cel mai adesea momentul intrării la grădiniță – sau în colectivitatea de copii de aceeași vârstă. De acum înainte, pentru el lumea nu va mai fi alcătuită dintr-un număr stabil și relativ redus de persoane, ci va cuprinde o multitudine de alte chipuri, preferințe sau animozități.

Copilul are acum ocazia uriașă de a descoperi nu doar vastitatea lumii din care face parte, ci și complexitatea acesteia, experiența putând fi una aducătoare de nenumărate beneficii.

Nevoit să interacționeze, copilul se descoperă pe sine prin fiecare nouă relație pe care o stabilește cu cei din jur. Învață să se apere și să se protejeze, învață să negocieze și să obțină, învață ce înseamnă competiția, colaborarea și conflictul. Copilul învață că lumea aceasta nouă are noi reguli – uneori chiar cu totul altele, diferite de cele știute –, noi cerințe, dar și noi oportunități.

Copilul se dezvoltă prin relații și prin contactele pe care le stabilește, formându-și personalitatea și identitatea prin rolul său în cadrul acestui angrenaj social. Susținut adecvat, copilul are astfel experiența propriei sale existențe în lume, pe care le descoperă și prin care se descoperă.

Importanța experiențelor adecvate este aici esențială, întrucât acestea sunt tocmai cele care structurează – și, departe de a fi vorba de a avea doar (în sensul cel mai strict) experiențe așa-zis pozitive, este vorba de fapt de a avea parte de un mediu facilitator care să facă exact aceasta, să medieze experiența copilului, ajutându-l pe acesta în procesarea și integrarea acesteia, dar mai ales în adaptarea la aceasta.

Spre exemplu, nu este astfel vorba de evitarea conflictelor ori a nedreptăților, ci despre gestionarea lor, despre a învăța responsabilitatea proprie, ce înseamnă și cum se face ajustarea cerințelor în raport cu posibilitățile din jur, cum pot fi schimbate unele lucruri și, la fel de bine, despre ce altceva poate fi făcut în cazul în care lucrurile nu pot fi schimbate.

Iar toate aceste „lecții de viață” copilul le învață întrucâtva tacit, prin experiența jocului și a interacțiunii cu ceilalți din grupa sa. Deoarece concluziile acestor învățăminte se trag preponderent pe cale emoțională și îl însoțesc pe copil de-a lungul întregii sale existențe, ele ajung să dea contur și conținut reprezentării despre oameni și viață până la cele mai mărunte detalii.

Pentru că un copil – și fiecare dintre noi – este o ființă profund socială, dependentă de grup și de traiul alături de semenii săi, ceea ce atrage cu atât mai mult atenția asupra importanței conviețuirii și relațiilor cu cei din jur. O comunitate se compune din membrii săi, însă este nevoie ca toți acești indizivi să aibă bune abilități de cooperare, de toleranță și de înțelegere.

Și tocmai aici este punctul central în care apartenența la un grup și experiența interacțiunilor adecvate își fac simțită contribuția.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *