Despre memorie, un proces în continuă transformare

„Sunt oare suma amintirilor mele?” : este întrebarea pusă de neurocercetătorul David Eagleman, profesor la Universitatea Stanford, în momentul când a început să discute despre memorie.

Întrebarea poate sta la baza multor discuții despre ce e memoria, ce rol are, cum interacționează cu restul proceselor psihice, cum se formează amintirile, dacă ne putem baza sau nu pe acestea, de ce uităm și multe altele.

Dar ce este memoria?

Memoria este un proces cognitiv logic prin intermediul căruia au loc întipărirea, păstrarea și reactualizarea experiențelor și a informațiilor. Însă, deși văzută foarte des ca un întreg, aceasta poate fi împărțită în mai multe tipuri.

Astfel, omul are memorie senzorială, prin care informația intră în câmpul perceptiv și ajunge în creier, este stocată prin atenție în memoria pe termen scurt sau memoria de lucru, care are o capacitate limitată de până la 7 elemente, iar mai apoi informația poate fi transferată în memoria pe termen lung.

● La rândul ei, aceasta este de mai multe tipuri: semantică, unde sunt reținute concepte, episodică, unde rămân experiențele proprii, memorie explicită și implicită sau procedurală. În funcție de tipul informației, aceasta ajunge să fie stocată în una dintre cele enumerate mai sus.

Desenatul și performanța crescută a memoriei

Dacă discutăm rolul memoriei, aceasta e constanta care leagă diferitele verisuni ale sinelui (Eagleman, 2018), cea care ne ajută să facem călătorii mentale în timp, să putem realiza predicții despre viitor, aceasta fiind perspectiva psihologiei evoluționiste despre memorie. (LeDoux, 2018).

Însă aceeași amintire este percepută diferit la fiecare vârstă, iar aici intervin caracteristicile memoriei.  

● Este asociativă, noi memorând informația împreună cu contextul; de aceea un stimul ne poate evoca o întreagă amintire.

● Este activă, deoarece memorăm în funcție de implicarea emoțională, deci reținem mai bine informațiile când le asociem cu o emoție, fie că  este negativă sau pozitivă, de aceea de foarte multe ori nu ne amintim informații factuale, ci cum ne-am simțit. 

● Este  de asemenea selectivă și depinde de motivație, dar este și relativ fidelă, fiindcă de fiecare dată când rememorăm o informație, aceasta e reconstruită în funcție de starea pe care o avem în momentul respectiv. 

Aspectul acesta este extrem de important și ne ajută la a înțelege de ce apar erori în momentul în care trebuie să ne reamintim ceva. Rememorarea este influențată și de ideile pe care deja le avem, memoria implicând atât construcție, cât și reconstrucție. (Butler, McManus, 2020).

Cum se formează amintirile? Cum sunt aceastea stocate și ce am putea face că să ne îmbunătățim capacitatea de memorare? 

Noile amintiri nu necesită alți neuroni, ci crearea de legături între cei existenți deja, aspect studiat de Santiago Ramon y Cajal.  În momentul în care reținem ceva, un grup de neuroni formează o rețea care va fi activată de fiecare dată când repetăm acel lucru. Legea lui D. Hebb spune faptul că neuronii conectați împreună sunt activați împreună.

Deci, cu cât repetăm mai mult o informație, cu atât cresc șansele să rămână mai mult în memoria noastră. Acest aspect este valabil atât pentru amintirile pozitive, cât și pentru cele negative.

Înainte de învățare, conexiunea dintre neuroni e slabă, iar neuronul presinaptic secretă neurotransmițători spre cel postsinaptic în momentul în care are loc un potențial de acțiune suficient de puternic. În timpul învățării, neuronii devin din ce în ce mai ușor de conectat. Stresul, spre exemplu, joacă un rol important deoarece în timpul reacției, în creier sunt eliberați glucocorticoizi, hormoni specifici, iar o enzima ajută receptorii să reacționeze mai rapid.

Memorie și motricitate: rolul cerebelului în învățare

Din perspectiva evoluționistă, această învățare ne-a permis să ne dăm seama și să memorăm potențialele pericole. Insa stresul prelungit, deci cronic poate scadea capacitatile cognitive.

Trucuri pentru a memora mai ușor

Pentru a memora mai ușor, este de ajutor în primă fază să ne folosim voința, să fixăm scopuri, să asociem informațiile și să le învățăm logic, să structurăm materialul de memorat și să creștem progresiv cantitatea, să avem un grad de implicare ridicat, să cunoaștem relevanța pentru care învățăm și să asociem materialul cu elemente pozitive, conștientizând în acealasi timp valoarea repetarilor.

Astfel, memoria este un proces care nu seamănă cu stocarea informației într-un calculator, așa cum avem tendința să credem, ci se bazează foarte mult pe factori subiectivi, există o mulțime de „capcane” și distorsiuni, și poate cel mai important, nu este fidelă, ci este într-o reconstrucție continuă.

Citește și continuarea : Erorile de părtinire ale memoriei

* * *

Butler, G., McManus. F. (2020). Psihologie, o foarte scurtă introducere. Bucuresti: Editura Litera.
Dispenza, J. (2017). Antrenează-ți creierul. Bucuresti: Editura Curtea Veche.
Eagleman. D. (2018). Creierul, povestea noastră. Bucuresti: Editura Humanitas.
LeDoux. J. (2018). Anxios: cum ne ajută creierul să înțelegem și să tratăm frica și anxietatea. Cluj: Editura ASCR.
Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *