De ce ne este teamă să ieșim din zona de confort?

A ieși din zona de confort poate reprezenta, în unele cazuri, un proces asupra căruia ne adaptăm cu greu. Însă un aspect foarte relevant ce merită a fi adus în evidență se referă la ceea ce se întâmplă în momentul în care ne depășim limitele impuse de stările de anxietate predominante: ajungem în punctul în care ne permitem să descoperim.

Altfel spus, de îndată ce acționăm într-un mod în care nu am fi acționat în mod normal sau de care ne este frică într-o oarecare măsură, ne dăm voie să observăm noi posibilități. În acest sens, posibilitățile accesate ne pot asigura noi oportunități prin intermediul cărora putem evolua și ne putem dezvolta într-un mod benefic.

Spre exemplu, pentru mulți dintre noi, a comunica cu persoanele din jurul nostru mai puțin cunoscute poate reprezenta o depășire a limitelor personale. Odată ce ne permitem să avem parte de această experiență, putem forma anumite legături, pe baza cărora putem extrage anumite informații ce ne-ar putea fi de folos în viitor, iar în egală măsură, putem avea parte de sprijin și suport.

Poate vă întrebați: de ce ne este atât de greu să acționăm în situații noi, neobișnuite pentru felul nostru de a fi? În parte deoarece a ieși din zona de confort înseamnă a ajunge în punctul în care suntem lipsiți de control, ceea ce ne poate provoca frică și nesiguranță. Atunci când încercăm o nouă abordare a situației, nu știm cum se vor desfășura evenimentele și nici care va fi rezultatul final.

Toată această teamă este de înțeles, dat fiind faptul că ne dorim, în general, obținerea unor rezultate pe măsură și care să ne deschidă noi orizonturi. De aceea este în regulă să urmărim anumiți pași, în așa fel încât să ne acordăm timpul și răbdarea necesară.

Pentru a înțelege mai bine despre ce este vorba atunci când ne referim la consolidarea anumitor etape, să fim atenți la următoarea situație: să presupunem că ne este frică și ne este tare greu să ieșim din casă. Atunci când vrem să facem acest pas, stările interioare devin copleșitoare si preferăm să amânăm acest moment.

Încrederea în sine – cel mai bun prieten

În acest context, am putea efectua pași mici: ne putem axa un anumit timp în fiecare zi în a privi pe geam, observând și analizând ceea ce se întâmplă dincolo de fereastră. Mai departe, ne-am putea imagina că ne aflăm în afara locuinței noastre, pentru a produce o desensibilizare a acțiunii.

După care, atunci când suntem pregătiți, putem ruga pe cineva drag nouă să ne însoțească în cadrul unor plimbări scurte, într-un mod treptat: până în fața locuinței noastre, până la capătul străzii pe care locuim, până la un magazin sau un parc aflat în apropiere, iar în acest fel nu ne „forțăm” să atingem anumite stadii, ci ne respectăm ritmul pe care îl deținem și emoțiile apărute. Totodată, putem îmbina aceste mici expediții cu ceva plăcut nouă, precum cititul sau alergatul.

Astfel, ar fi bine să înțelegem că a ieși din zona de confort nu înseamnă neapărat a acționa rapid sau a ne pune în ipostaze neplăcute, care ne provoacă o stare de disconfort semnificativ ori exagerat – este în regulă să facem toate aceste lucruri treptat, pentru că, la urma urmei, până și acești pași mici efectuați reprezintă o distanțare de limitele personale pe care le avem.

Prin urmare, ce-ar fi dacă ne-am permite să pășim în necunoscut, chiar dacă o facem în ritmul nostru propriu? Cum ar fi dacă nu ne-am mai lăsa controlați de frică, ci am adapta-o noilor noastre dorințe și planuri?

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Un comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *