Cine (mai) suntem dincolo de mediul online?

Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va fi mai importantă decât relațiile interumane. În lume va exista o generație de idioți”, spunea Albert Einstein.

Trăim în era tehnologiei, eră în care lucrurile se schimbă rapid. Este de ajuns un click pentru a avea acces la multe informații de care avem nevoie, inclusiv la comunicarea cu persoane din mediul online pe care nu le-am cunoscut niciodată.

De-a lungul mileniilor, comunicarea s-a schimbat, a evoluat odată cu societatea. Ce înseamnă rețelele sociale pentru omul modern? Poate ce a însemnat apariția scrisului, a hârtiei, a tiparului, invenția telefonului… Toate au schimbat radical modul în care oamenii comunică.

Rețelele sociale de acum sunt cea mai recentă etapă dintr-o lungă evoluție a modului în care oamenii comunică și probabil că nu va fi nici ultima.

Oare personalitatea noastră se schimbă atunci când interacționăm în mediul online? Mai suntem acei oameni autentici cărora nu le este teamă de trăsături, de imperfecțiuni, de toate acele elemente care îi fac unici?

Suntem ființe sociale, ne plac contactele cu alți oameni, iar socializarea reprezintă una dintre nevoile noastre fundamentale. Noile tehnologii și rețele de socializare ne-au răpit însă din timpul de calitate petrecut alături de cei dragi. Dependența de acestea ne face să uităm să trăim în realitate. De ce? Pentru că în loc să punem mâna pe telefon și să ne sunăm prietenii sau colegii este de ajuns să dăm un search pe Facebook și să aflăm detalii legate de viața lor personală.

Deși social media poate facilita comunicarea dintre oameni, aceasta ascunde o serie de capcane pentru că acolo noi suntem altcineva decât în viața reală. De exemplu, dacă ne referim la o relație de iubire începută în mediul virtual, noi proiectăm o imagine ideală a celui cu care vorbim, pe când în viața reală este mai greu să facem același lucru pentru că stând față în față putem descoperi, simți și trăi altfel de momente comparativ cu cele asociate proiecțiilor noastre. În viața reală ne descoperim reciproc, în timp ce folosind rețelele de socializare, sub protecția anonimatului, uneori devenim ceea ce nu suntem.

Dincolo de mediul online suntem față în față cu realitatea, cu viața noastră, trăim, simțim, avem gânduri, emoții… Comunicarea directă creează o altă conexiune cu celălalt, sentimentele sunt mult mai intense, mai încărcate de emoții și nu pot fi ascunse în spatele unui ecran. Dincolo de mediul online, ne dăm voie să fim noi înșine, cu bune sau cu rele, cu defecte sau calități, cu regrete sau cu speranțe, cu lucruri pe care le putem schimba. Nu încercăm să părem ceea ce nu suntem pentru a fi acceptați și nu ne ascundem în spatele unor filtre care modifică realitatea și o prezintă într-o altă manieră.

În mod clar, pe rețele de socializare postăm pentru că ne place ca ceilalți să vadă „ce viață perfectă trăim”. Poate ne este mai ușor să stăm în fața unui ecran și să vorbim, dar nu întotdeauna acele vorbe au încărcătura emoțională pentru a transmite exact ceea ce simțim.

Deseori, nevoia de acceptare și de socializare ne împinge să petrecem cât mai mult timp pe rețelele de socializare și să intrăm în mediul virtual, acolo unde, din păcate, putem rămâne captivi, ancorați într-o altă lume decât cea reală. Pentru că suntem în permanentă căutare și descoperire a propriei identități, uneori căutăm aprecierea și aprobarea celorlalți.

Realizarea unei fotografii reușite, postată pe rețele de socializare, presupune multiple încercări de cadre, mimică, gesturi sau chiar retușuri și toate acestea din dorința de a fi validat sau apreciat. Practic, prin această fotografie încercăm să părem perfecți, să stârnim interesul unora sau invidia altora.

Problema apare atunci când, în goana după aprecieri, rămânem în lumea virtuală și neglijăm aspectele importante din viața reală. În spatele unui like se ascund cuvinte nespuse pe care fiecare le interpretează cum își dorește (un like la o poză poate însemna că „te-am remarcat” sau „mi-ar plăcea să vorbim cândva”) sau poate fi un pas timid către comunicare.

Emoticoanele au înlocuit emoțiile, dar oare cum le-am mai putea transmite dacă ne-am privi în ochi?

Poate că nu ne dăm seama, dar emoțiile se citesc pe chipul nostru, oricât de mult ne place să credem că noi deținem controlul suprem asupra gândurilor, sentimentelor sau situațiilor cu care ne confruntăm. Folosite sau nu ca mască, expresiile faciale spun mai mult decât orice cuvânt bine gândit să apară la momentul „potrivit”.

În mediul online personalitatea noastră se schimbă, lucrurile par perfecte, oamenii nu mai au defecte, viața este minunată, pe chipurile tuturor se citește fericirea. Cum este însă viața dincolo de mediul online?

Dincolo de mediul online calitatea vieții noastre este mult mai scăzută pentru că nu mai putem purta măști, devenim autentici și vulnerabili. Este destul de greu să fii actor în propriul film, să joci roluri și până la urmă să uiți cine ești de fapt.

De multe ori, încrederea în sine are de suferit din cauza faptului că ne comparăm prea mult cu ceilalți din mediul online și chiar devenim deprimați văzând ce viață perfectă au prietenii virtuali; nu mai suntem satisfăcuți de viața pe care o ducem și căutăm modalități prin care să ajungem ca ei, să avem „acea viață trăită atât de frumos”. Câți dintre noi vom reuși să le găsim?

Viață perfectă nu există, iar iluziile generate de rețelele sociale ne pot face mult rău. Deși îmbunătățesc comunicarea și au luat o amploare fără precedent, sunt oameni care lasă impresia că sunt copleșiți de ceea ce se întâmplă sau că nu sunt încă suficient pregătiți.

Dincolo de modul în care relaționăm în mediul online rămânem, cel mai probabil, aceiași oameni, cu defecte și calități.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *