Ce se întâmplă în creier atunci când suferi din cauza depresiei?

Conform statisticilor, depresia este cea mai comună tulburare mintală de pe glob, fiind urmată de anxietate și apoi de schizofrenie.

Trei tipuri de cauze ale tulburărilor psihice

În cartea „Creierul psihologic”, neurocercetătorul Dean Burnett abordează tulburările mintale prin intermediul modelului biopsihosocial. Astfel, în linii mari, există trei tipuri de cauze pentru afectarea sănătății mintale:

  • primele pot fi cauze biologice, care au legătură cu genele, toxinele, dezechilibrele chimice din creier, etc.
  • cauzele de tip psihologic fac referire la dispoziții negative, forme inutile de gândire, deci disfuncționalitatea unor procese psihice. Acest lucru poate fi exemplificat prin intermediul unei metafore: un calculator este afectat de un virus si este fortat să facă ceva inutil.
  • la nivel social, cauzele pot fi legate de traume, relații, sărăcie, statut.

Depresia este o tulburare de dispoziție cu care poate fi exemplificat modelul biopsihosocial

Dacă depresia ar fi cauzată de un dezechilibru chimic la nivelul creierului (bio), acest fapt ar predispune persoana afectată să aibă stări psihice negative, să aibă gânduri dezadaptative (psiho), lucru care ar duce probabil la afectarea relațiilor sociale, la stres. Persoana intră într-un cerc vicios, fiindcă acele cauze sociale amintite, cum ar fi stresul, pot cauza la rândul lor manifestări fizice, biologice, deci cercul e greu de înterupt.

Conform statisticilor, depresia este cea mai comună tulburare mintală de pe glob, fiind urmată de anxietate și apoi de schizofrenie și, contrar unor afirmații, depresia nu este doar o stare de spirit proastă.

Este o stare care se poate întinde pe o perioadă lungă, nu are un motiv evident, se caracterizează prin anhedonie, deci lipsa de plăcere, lipsa de motivație, oboseală, afectarea capacităților cognitive, probleme legate de somn, tulburări la nivelul alimentației, etc.

Ce spun cercetările?

Cercetătorii studiază încă ce anume poate cauza depresia, existând mai multe ipoteze.

Prima dintre ele, și poate cea mai cunoscută, este ipoteza monoaminelor: în creier au loc dezechilibre chimice, mai ales la nivelul serotoninei, un neurotransmitator care este responsabil și cu menținerea echilibrului psihic, este implicat în reglarea somnului, a alimentației. De obicei sunt prescrise tratamente cu medicamente care se numesc inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei; dar, deși efectele adverse nu sunt grave, beneficiile sunt reduse și apar după mai multe săptămâni.

Cu depresia pe divan

O altă ipoteză recentă pune problema într-un alt mod: în creier ar exista sisteme de serotonină separate, iar aceste medicamente ar stimula rețele implicate în cauzarea dispozițiilor proaste.

Altă cauză care este luată în considerare este cea a scăderii neuroplasticitatii. Neuroplasticitatea este capacitatea creierului de a se modifica, atât din punct de vedere structural, cât și funcțional. Astfel, depresia ar diminua această capacitate, rețelele neuronale devenind inflexibile.

Această idee are logică, dat fiind faptul că persoanele depresive își pot schimba cu greu gândurile și comportamentele. Dispoziția proastă devine astfel fixă.

Neurobiologia depresiei

De altfel, s-a constatat un deficit în regiuni cum ar fi hipocampul, responsabil și cu memoria, învățarea; cortexul prefrontal, structura cea mai evoluată care ne permite să ne inhibăm impulsurile, să gândim logic, să analizăm;  în cortexul cingulat anterior, regiune importantă pentru empatie, emoții negative, procesarea durerii, focusul atenției, etc.

Alte zone în care s-a constatat o activitate redusă au fost corpul striat, implicat și în relațiile sociale, depresia afectând acest aspect, dar și în aria tegmentala ventrală, extrem de importantă în producerea dopaminei, neurotransmițător implicat în motivație și plăcere. După cum menționam anterior, persoanele depresive sunt caracterizate de o lipsa profundă de motivație și plăcere.

Stresul poate fi și el un factor important

Chiar dacă depresia se caracterizează prin scăderea activității cerebrale în zonele menționate mai sus, altele sunt hiperactive și au legătură cu stresoreactia. Printre cele mai importante sunt corpul amigdalian, centrul fricii și al anxietății, una dintre componentele care ajută la declanșarea reacției de lupta sau fugă, cortexul insular care procesează dezgustul și este activ în sentimentul de prețuire de sine, cortexul orbito-frontal, caracteristic pentru starea conștientă, gândire și inhibarea tentațiilor.

Despre copii, depresie și… timpul petrecut în fața ecranelor

Este important de reținut că depresia este o tulburare complexă, cauzele acesteia fiind încă studiate, la fel și posibilele metode de tratament, însă până în momentul de față, terapia cognitiv comportamentală  împreună cu tratamentul medicamentos au funcționat mult mai bine decât doar una dintre acestea, conform autorului.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *