Capcana bunului simț

DEX: „Bun simț – normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor.”

Simțul comun pare a promova o mai mare valență a experienței în fața simțului realității, chiar dacă experiența singură nu oferă suficientă informație pentru a trage concluzii fiabile. N-aș zice că fiecare dintre noi reușește totuși să reinventeze roata de fiecare dată, în fiecare aspect al vieții…

Dihotomie care venerează raționalul în detrimentul emoționalului, apelul la simțul comun creează o perspectivă a lumii în care ființa umană ar fi definită în exclusivitate numai prin capacitatea sa de gândire, în timp ce simțirea ar fi doar o rămășiță arhaică, o trăsătură depășită, cel puțin redundată doar în măsura în care nu ne face să ne dăm în cap…

Pentru că trăim totuși într-o epocă a cărei cultură încă depreciază latura profund emoțional-spirituală a omului, în ciuda faptului că este tocmai aceasta cea care a ridicat omul la nivelul la care se află în prezent în ceea ce privește produsele creației sale cele mai înalte din punct de vedere valoric…

…tot astfel cum putem datora distrugerile pe care umanitatea continuă să le adâncească asupra sie însăși atunci când, e binecunoscut deja, emoționalul este suprimat în favoarea unui așa-numit suprarațional neîngrădit și fără simț discriminativ…

Pentru că probabil aici este capcana în care cădem: discernământul nu este bun simț, tot astfel cum a avea bun simț nu înseamnă și a avea capacitate decizională asumată.

Astfel că poate un fel potrivit de a serba Ziua internațională a bunului simț ar fi să ne oprim un pic din goana cu care ne-am obișnuit, să ieșim de pe pilotul automat al gândirii și al reflexului de a acționa și să reflectăm: la ceea ce ne înconjoară, la noi și la atitudinile pe care le adoptăm, la deciziile pe care le luăm și la judecățile pe care le formulăm.

Jim Taylor afirmă într-un articol Psychology Today că „așa-numitul simț comun este o aberație care ne-a fost impusă de către cultura ideologică (orice ideologie care ne spune ce ar trebui să gândim și să facem) ce are nevoie să fim stupizi, dezinformați și fără capacitate decizională”…

Așadar: maybe common sense should not be so… common? Avem nevoie să gândim pe cont propriu pentru a fi liberi. Majoritatea dă norma, într-adevăr, însă nu dă și măsura validității.

Află mai multe despre modurile în care poți susține dezvoltarea capacității decizionale și a gândirii deschise prin participarea la cursul nostru dedicat tehnicilor și metodelor de promovare a unei gândiri analitice, critice și creative a copiilor!

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *