Antidot pentru țara cu cele mai tinere mame din Uniunea Europeană (?)

Dacă în primul articol am lansat întrebarea „Ce este și ce nu este educația sexuală?”, iar în al doilea articol am vrut să știu de la specialist „De ce este importantă educația sexuală”, pentru ultimul articol al seriei pe tema educației sexuale ne-am propus să răspundem la următoarea întrebare: „Credeți că, dacă educația sexuală ar fi fost implementată în România acum 10-15 ani, am mai fi auzit de recordul negativ deținut de România, cea mai tânără bunică din lume la doar 23 de ani?”. Iată ce ne-au răspuns specialiștii întrebați:

Petronela Rotar, scriitoare și psiholog

„Nu știu dacă lucrurile ar fi stat altfel dacă am fi avut educație sexuală de acum 10-15 ani. Tind să cred că da, dacă mă uit la țările care fac asta cu tradiție deja, unde aceste cifre păcătoase legate de nașteri la vârste mici diferă uriaș de ale noastre. Pe de altă parte, noi nici azi nu suntem pregătiți ca popor pentru asta, acum 10-15 ani sigur nu am fost. Mentalitățile rigide, bigote și azi se opun, eu aș fi bucuroasă să reușim și acum să le învingem.”

Camelia Ruxandar, psiholog clinician cu formare în psihoterapie integrativă

„În Romania lucrurile se fac, nu se discută.

Există o expunere continuă la conținut sexual în media și în mediul online, însă nu vorbim despre asta, pentru că, după mulți ani, mai mult de 30 de ani, sexualitatea este un subiect tabu.

Fluxul de informații distorsionate privind sexualitatea este contiuu de ani de zile și nu se va opri acum, însă ce se poate face e să existe șansa ca acele informații auzite de după colț să fie prezentate într-un mod obiectiv și cercetat, adaptat receptorului, și transmise într-un mod organizat.

Acei ani de dezinformare – sau lipsa informării în ceea ce privește sexualitatea – nu vor fi recuperați în 10-15 ani, ci vorbim de câteva generații pentru a îndrepta ceva. Copiii și tinerii din ziua de astăzi au acces la mult mai multă informație decât aveau părinții lor în urmă cu 30 de ani, și nu vom putea controla asta, nu vom putea controla ceea ce ei vor vedea sau vor auzi. Ce putem face e să cultivăm un set de valori și să îi ajutăm să se cunoască pe sine astfel încât ei să poată alege conștient ceea ce este bun sau nu pentru ei.

Dacă sursa primară a informației va fi părintele sau profesorul, consilierul sau psihologul, atunci aceștia au șansa de a porni în viatț adultă într-un mod sănătos, cu o bază solidă.”

Denisa Petcu, psihoterapeut

„Cred cu tărie că acest caz nu s-ar fi întâmplat dacă educația sexuală – și nu numai – ar fi fost prezentă. Studiile arată că educația sexuală îi ajută pe adolescenți / copii să amâne începerea vieții sexuale, contrar așteptărilor.

Părinții ar trebui să plece cu o singură informație din acest articol: vorbind cu copilul tău despre relațiile sexuale sau relații în general încă de la o vârstă fragedă îi așterne un drum pentru o comunicare deschisă în general și chiar despre problemele lor sexuale din viitor.”

Citeam recent în cartea „Iubire, dorință și traumă” scrisă de Franz Ruppert că:

„Sexualitatea sănătoasă se dezvoltă într-un mediu social binevoitor, care oferă susținere și explicații. Copiii și adolescenții au nevoie de orientare în privința gândurilor și ideilor care le trec prin mintea necoaptă, au nevoie de sfatul unor adulți care să nu-i blameze, dar nici să nu le ignore sexualitatea aflată în plin proces de formare. Tinerii trebuie protejați în special de percepția conform căreia o ființă umană poate intra în proprietatea alteia, pe care o poate folosi pe post de obiect sexual.”

Cred că ne vom mai lupta o perioadă destul de lungă cu aceasta mentalitatea veche, deoarece încă observăm vocile exaltate ale conservatorilor în legătură cu acest subiect. Apelul la memorie și la conștientizare ne poate ajuta să vedem cum am trăit noi (la nivel individual și colectiv) anumite experiențe sexuale și să putem pune în balanță lucrurile: dacă am fi avut parte de informații corecte, poate că lucrurile ar fi stat altfel, poate s-ar fi putut salva copilăria unor mame și evitate traumele unor copii născuți din cauza dogmatismului și ideologiilor conservatoare. E ultimul strigăt disperat al acestei gândiri nocive, să nu renunțăm și să aducem normalitatea în normalitate.

Ruppert, F. (2021). Iubire, dorință și traumă. București: Editura Trei.

Please follow and like us:
Facebook
Facebook
Instagram

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *